Prof. Mirela Broasca: Mesajul si semnificatiile operei, in poezia ''O clipa'' de O. Goga

---

O clipă , de O. Goga

''Abia ne-am revăzut o clipă
Şi iar ne-a despărţit talazul
Pândea din umbră nenorocul
Când tu-mi încolăceai grumazul.

Dar revederea noastră mută
A fost de-ajuns ca să-nfiripe
Un înţeles de-o viaţă-ntreagă
În fâlfâirea unei clipe.

Mi s-a părut că-n largul mării,
În noaptea neagră şi afundă,
Văd la lumina unui fulger
O luntre care se cufundă.''

Exprima-ti opinia  despre mesajul poeziei '' O clipa'', de O. Goga

      In opinia mea, in aceasta poezie este prezentata  tema dragostei, dar si nostalgia care-l cuprinde pe poet, cand isi aminteste de anii frumosi ai tineretii, cand iubirea era cea care-i lumina viata.
       In primul rand, poetul utilizeaza motivul literar al apei, sugerat de talaz, fapt ce releva o iubire nefericita, deoarece ''pandea din umbra nenorocul'', cand iubita il imbratisa, idee sugerata de constructia'' iar ne-a despartit talazul''. Desi dragostea este prezenta, iar gesturile de tandrete sunt evidente prin intermediul sintagmei ''cand tu-mi incolaceai grumazul'', totusi aparitia in poezie a unor cuvinte ce apartin campului lexical al timpului, sugereaza o iubire efemera, intrucat metafora 'umbra'' releva proiectia neclaritatii, a unui lucru vag conturat.
       De asemenea, din discursul liric, reies cateva idei poetice: tineretea, vremea iubirii s-a scurs, lasand loc amintirilor, relevate prin intermediul evocarii: '' Mi s-a parut ca-n largul marii...vad''. Motivul ''luntrei'' ''care se scufunda'', sugereaza o dragoste fragila, amenintata de pericolul estomparii ei, intrucat, prin intermediul dublului epitet ''neagra si afunda'', asociat substantivului determinant ''noaptea'', se sugereaza ''nenorocul'', neimplinirea iubirii.
        De altfel, sunt prezente in text structuri care evidentiaza semnificatiile operei: personificarile: ''ne-a despartit talazul'','''pandea nenorocul'', metaforele ''umbra'',  ''falfairea unei clipe'' si ''inteles'', alaturi de epitetele ''muta, neagra si afunda'', destainuie necazurile pe care ''o clipa''le-a putut crea, capatand fatalitatea de a genera ''un inteles de-o viata-ntreaga''. Consider ca utilizarea verbului ''se cufunda' asociat substantivului ' barca'' sugereaza o iubire ce a stat sub semnul perisabilitatii , al fragilitatii, iar mesajul pe care-l transmite poezia, prin intermediul confesiunii lirice, transmite sentimentele de nostalgie, de regret ale eului liric, sentimente generate de aparitia pe cer a fulgerului care-l invita la evocarea dragostei trecute. Substantivul ''fulger'' evidentiaza tensiunea acumulata de-a lungul anilor, nelinistea si agitatia eului liric, cum, la fel de bine, poate evidentia 'sclipiri' de amintiri, secvente traite ale iubirii din tinerete.
        In concluzie, sunt de parere ca din aceasta opera literara, putem intelege ca ''o clipa'' poate marca o intreaga eternitate,'' un inteles de-o viata-ntreaga'', pentru ca niciodata, ceea ce este frumos nu se uita, ci va ramane mereu intr-un coltisor al inimii si prin amintirea lui, va genera mereu  aceleasi emotii vii.

 

Prof. Mirela Broasca: Text argumentativ despre rolul studiilor critice in formularea unui punct de vedere propriu asupra textului literar

 

Text argumentativ despre rolul studiilor critice asupra unui punct de vedere propriu asupra unui text literar

    Parerea mea este ca studiile critice au rolul relevant de a ajuta cititorul  sa-si creeze un punct de vedere personal asupra unui text literar studiat. Indiferent de natura tipului de critica , deci fie aceasta inflexibila sau de ce nu,  pertinenta, rolul studiilor critice se dovedeste a fi edificator pentru orice cititor.
     In primul rand, un critic literar nu este altceva, in definitiv, decat un pur consilier, tocmai pentru ca prin articolele sale sau prin studiile intreprinse asupra textelor literare, nu are alt scop decat de a-i ghida pe cititorii mai putin orientati in a interpreta anumite opere literare. Concomitent, cititorul este pus in tema cu anumite detalii despre specificul unor opere literare,cu speciile si genurile acestora, motiv pentru care, el va deprinde abilitatea de a tria  o opera valoroasa, deci de calitate, de una fara valoare. De exemplu, citind analiza unui critic, putem afla opinia acestuia, care poate fi compatibila cu a noastra sau de ce nu, chiar diferita, motiv care ne va determina sa-l consideram pe evaluator putin cam inflexibil sau chiar exigent.
      In al doilea rand, este demn de luat in considerare faptul ca exista opere literare analizate de mai multi critici, deci opiniile acestora pot fi net diferite, fiind relevant faptul ca punctele de vedere vor fi diferite, ceea ce il va determina pe cititor  sa-si contureze propria opinie, tinand cont de propriile convingeri. De exemplu, ceea ce unui cititor ii poate fi pe gust, altuia, evident, i s-ar putea parea plictisitor, prozaic. Un cititor prefera , sa spunem, anumite specii literare, pe cand altul agreeaza cu totul altceva,cum ar fi, spre exemplu, poezia de dragoste versus poezia de factura istorica.
     In concluzie,  chiar daca cititorul prefera un anumit tip de lectura, pentru a aintelege mai bine un text literar sau chiar pentru a-si forma propria opinie, studiile critice il vor ajuta negresit in acest sens.

Prof. Mirela Broasca: Cum se realizeaza un text argumentativ (repere, indicatii etc)

 

TEXTUL ARGUMENTATIV

(teorie şi model de argumentare)

Argumentarea este un mijloc prin care se susţine sau se demonstrează un punct de vedere privitor la o anumită temă. Este procesul de justificare logică a unei opinii pe care vrem să o susţinem. Procesul argumentării unei opinii presupune parcurgerea unor paşi obligatorii: a susţine, a dovedi, a întări.
Scopul argumentării este de a convinge (persuada) partenerul de comunicare (interlocutor sau cititor), privitor la valabilitatea opiniei exprimate. O opinie nesusţinută de argumente nu este o argumentare, ci o afirmaţie nejustificată (lipsită de valabilitate).

Structura unui text argumentativ

1. Enunţarea ipotezei: alcătuirea unui enunţ clar, care conţine teza/ideea ce urmează a fi demonstrată, dar şi exprimarea propriei opinii faţă de aceasta. Se pot folosi verbe de opinie: a crede, a considera etc.
2. Argumentarea propriu-zisă (Formularea argumentelor): enunţarea a două sau mai multe argumente pro şi/sau contra ipotezei enunţate şi susţinerea lor (exemple, citate, prezentarea unor întâmplări, opinii de autoritate, comparaţii care să scoată în evidenţă ideea susţinută).
Argumentele se punctează prin formulări pregnante, care au rolul de a anunţa că urmează ceva important, solicitând în acest fel atenţia interlocutorului / cititorului: pentru că, deoarece, faptul se explică prin, de exemplu, la fel ca, având în vedere faptul că…, spre deosebire de, în primul rând, în al doilea rând, într-o ardine de idei, în altă ordine de idei etc.
3. Formularea concluziei: întărirea ipotezei, prin reluarea sa în mod nuanţat, dacă argumentarea a demonstrat teza enunţată iniţial; contrazicerea ipotezei, dacă argumentarea a demonstrat ipoteza respectivă. Se utilizează diverse cuvinte persuasive: în mod sigur, evident, clar, prin urmare, aşadar, în concluzie etc.

Mãrcile textului argumentativ

Conectori logici:
Pot fi cuvinte (conjuncţii, adverbe, prepoziţii, interjecţii), expresii şi locuţiuni (conjuncţionale, adverbiale, prepoziţionale), verbe şi expresii verbale, propoziţii care organizează discursul argumentativ.

• Conectori care introduc teza: părerea mea este că, voi arăta că
• Conectori care leagă argumentele de tezele pe care le susţin:prin urmare, aşadar, în consecinţă, fiindcă, deoarece, întrucât
• Conectori care introduc argumente (justificatori): căci, pentru că, de fapt, dovadă că, cum, având în vedere că, de altfel
• conectori care introduc primul argument: în primul rând, mai întâi de toate, să începem prin, trebuie amintit mai întâi că, prima remarcă se referă la, să pornim de la
• conectori care introduc următoarele argumente: în al doilea rând, în plus , în continuare, la fel, pe de o parte... pe de altă parte, nu numai... ci şi
• conectori care introduc ultimul argument: în fine, pentru a termina, în ultimul rând, nu în ultimul rândconectori care leagă argumentele între ele: şi, dar, însă, ci, sau
• Conectori care introduc concluzia: deci, în concluzie, aşadar, iată de ce, ei bine
  
  
  După natura relaţiei între secvenţele discursive pe care le leagă, conectorii pot fi:
  de analogie: şi, de asemenea, adică, precum, ca şi, ca şi cum, asta aminteşte de, să ne amintim de;
  de exemplificare sau ilustrare: de exemplu, de pildă, anume, să luăm în considerare;
  de explicare: adică, altfel spus, mă refer la, vreau să spun, de fapt;
  de disjuncţie: sau, fie, ori, exceptând, ceea ce exclude, spre deosebire;
  de opoziţie, de rezervă, de rectificare, de respingere: dar, or, totuşi, cu toate acestea, în schimb, din contră, de fapt, în realitate, în timp ce, în loc să, nici, ceea ce contrazice, ceea ce interzice;
  de concesie: chiar dacă, cu toate acestea, totuşi, să admitem totuşi, în ciuda;
  de cauzalitate: pentru că, fiindcă, deoarece, căci, având în vedere, dat fiind că, din moment ce, de aceea;
  de consecinţă: deci, în consecinţă, ca urmare, ceea ce implică, de unde decurge, ceea ce ne trimite la, de frica;

Etapele producerii unui text argumentativ

Citiţi cu atenţie subiectul pentru a vă da seama care este situaţia de comunicare impusă (Cine este enunţiatorul?, Cine este destinatarul?, Când?, Unde?, De ce?, Cu ce scop?), care esta tema, care trebuie să fie teza voastră.
Căutaţi apoi argumente pentru a susţine teza. Pentru fiecare argument găsiţi cel puţin un exemplu potrivit pe care să-l dezvoltaţi.
Clasaţi argumentele de la cel mai puţin convingător la cel mai convingător, pentru a evidenţia cât mai bine opinia voastră.
Într-o argumentare scrisă aşezaţi în acelaşi paragraf argumentul şi exemplele potrivite pentru a-l susţine. Claritatea discursului argumentativ este susţinută şi de împărţirea textului în paragrafe.
Utilizaţi corect conectorii logici !
Nu uitaţi că , oricare ar fi tipul de text pe care îl aveţi de redactat, trebuie să aveţi o introducere şi o concluzie !

 

Prof. Mirela Broasca: Caracterizarea lui Alexandru Lapusneanul, de C. Negruzzi

 

Caracterizarea personajului principal din nuvela ‘’Alexandru Lapusneanul’’,de Costache Negruzzi

Alexandru Lăpuşneanul:
   Personajul principal al nuvelei, erou romantic, cu atestare istorică - este alcătuit din puternice trăsături de caracter, un personaj excepţional, ce acţionează în împrejurări deosebite. Ca orice personaj principal de nuvelă, Alexandru Lăpuşneanul este foarte riguros conturat, având puternice trăsături de caracter.
Lăpuşneanul este tipul domnitorului tiran şi crud, cu voinţă puternică şi spirit vindicativ (răzbunător), trăsături ce reies indirect, din faptele şi vorbele personajului. în organizarea răzbunării împotriva boierilor trădători, care constituie unica raţiune pentru care s-a urcat pentru a doua oară pe tronul Moldovei, Vodă schingiuieşte, ciunteşte şi-i omoară pe boieri, le ia averile profitând de "cea mai mică greşeală dregătorească, la cea mai mică plângere". Hotărât să-şi ducă la îndeplinire planul, el este de neclintit, răspunzând cu mânie: "Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu [...] şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi [...] Să mă întorc? Mai degrabă-şi întoarce Dunărea cursul îndărăpt".
Se dovedeşte bun cunoscător al psihologiei umane, care reiese din secvenţele ce relevă atitudinea lui faţă de Motoc, pe care-1 cruţă pentru a se folosi de perfidia şi ticăloşia Iui,  în aplicarea planului de răzbunare, precum şi din cea în care ştie să profite de mulţimea adunată la porţile curţii domneşti care-1 linşează, reuşind astfel să scape de unul dintre cei mai ameninţători duşmani ai săi, argumentând "Proşti, dar mulţi [...] să omor o mulţime de oameni pentru un om, nu ar fi păcat?".
Deţine arta disimulării, scena din biserică fiind foarte semnificativă în acest sens; vodă, îmbrăcat "cu mare pompă domnească", citează din Biblie, în timp ce pregăteşte cel mai sadic omor din toate câte comisese - piramida de capete tăiate ale celor 47 de boieri ucişi la ospăţul domnesc, la care fuseseră invitaţi.
Cruzimea este trăsătură dominantă a lui Lăpuşneanul, reieşind indirect din multele scene cumplite: leacul de frică, linşarea lui Motoc, ameninţarea cu moartea a propriei familii, schingiuirea şi omorârea cu sânge rece, ba chiar cu satisfacţie a boierilor etc. Moartea violentă, prin otrăvirea lui Lăpuşneanul de către chiar blânda lui soţie, este tot de factură romantică.
Caracterizarea directă:
Făcută de narator se conturează, prin redarea gesturilor şi a mimicii personajului, atât forţa de disimulare - "în minutul acela el era foarte galben la faţă, ca şi racla sfântului ar fi tresărit"-, cât şi ura permanentă care-i determină comportamentul: "sângele într-însul începu a fierbe".
Norodul- este primul personaj colectiv constituit pentru prima oară într-o operă literară, după regula de mişcare şi de gândire unitară, reacţionând ca un singur om: "Prostimea rămase cu gura căscată.[...] începu a se strânge cete-cete [...] Toate glasurile se făcură un glas [...] în toate inimile fu ca o schinteie electrică."
Autorul are măiestria artistică de a surprinde psihologia mulţimii, iar pentru a numi mulţimea constituită ca un singur personaj, foloseşte substantive şi expresii sugestive, ca: "gloata", "norodul", "câteva sute de mojici", "prostimea", "proşti", "mulţime", "idra cu multe capete".
Motoc este boierul intrigant şi trădător, perfid şi cinic, care nu se dă în lături de la nimic,  pentru a profita de orice împrejurare care-i poate fi benefică.
In antiteză cu Lăpuşneanul este domniţa Ruxanda, înzestrată numai cu trăsături pozitive, între care gingăşia, blândeţea şi iubirea de oameni.
Procedeele de caracterizare, directe şi indirecte, replicile devenite emblematice pentru construirea eroilor, compun personaje romantice, a căror trăsătură dominantă trimite şi către influenţe clasiciste, iar nuvela "Alexandru Lăpuşneanul" este o nuvelă istorică deoarece cuprinde numeroase elementele realiste ilustrate de adevărul istoric, preluat de Costache Negruzzi din "Letopiseţul Ţării Moldovei" scris de Grigore Ureche:
• ocuparea tronului Moldovei de către Alexandru Lăpuşneanul . Pentru a doua domnie, între 1564-1569, întâlnirea lui Lăpuşneanul cu boierii " . Motoc vornicul şi Veveriţă postelnicul şi cu Spanciog spătarul"; replica lui Alexandru vodă: "De nu mă vor, eu îi voiu pre ei şi de nu mâ iubescu, eu îi iubescu pre dânşii şi tot voiu merge, ori cu voie, ori fâră voie"; scena ospăţului şi a măcelului de la curtea domnească, omorârea celor 47 de boieri: "...închis-au poarta şi ca nişte lupi într-o turmă făr de nici un păstor au întrat într-înşii, de-i snopiia şi-i junghiia, nu numai boierii, ce şi slujitorii. [...] Şi au perit atuncea 47 de boieri, fără altă curte ce nu s-au băgat în samă. Şi aşa după atâta nedumnezeire, îi pari ia că ş-au răscumpărat inima"; descrierea morţii lui Lăpuşneanul este preluată în mare măsură de Negruzzi din aceeaşi cronică: "... văzându-să în boală grea ce zăcuse şi neavându nădejde de a mai firea viu, au lăsat cuvântu episcopilor şi boierilor, de-1 vor vedea că ieste spre moarte, iară ei să-] călugărească. Decii văzându-1 ei leşinându şi mai multu mort decât viu, [...] l-au călugărit şi i-au pus nume de călugărie Pahomie. Mai apoi, dacă s-au trezit şi s-au văzut călugăr, zic să fie zis că de să va scula, va popi şi el pre unii. [...] Roxanda, doamnă-sa, temându-se de un cuvântu ca acesta [...] l-au otrăvit şi au murit. Şi cu cinste l-au îngropatu în mănăstirea sa," Slatina, ce ieste de dânsul zidită".
• în nuvelă, Costache Negruzzi face referiri directe la inspirarea sa din cronica Iui Grigore Ureche, atunci când relatează prezentarea doamnei Ruxanda: "La moartea părintelui ei, bunului Petru Rareş, care, zice hronica, cu multă jale şi mâhniciune a tuturor s-au îngropat în sf.monastirea Probota, zidită de el, Ruxanda rămăsese, în fragedă vârstă, sub tuturatul a doi fraţi mai mari, Iliaş şi Ştefan"; prezentându-1 pe Ştefan, fratele Ruxandei, ca fiind un desfrânat: "«Nu hălăduia de răul lui nici o
• jupâneasă, dacă era frumoasă», zice hronicarul în naivitatea să".
• în afară de datele istorice reale, în nuvelă se manifestă şi ficţiunea, ca rezultat al procesului de transfigurare a realităţii, ca produs al fanteziei autorului, sub formă de licenţe istorice. De pildă, Motoc, Spancioc şi Stroici nu mai trăiau în timpul celei de a doua domnii a lui Lăpuşneanu, deoarece fuseseră condamnaţi şi executaţi în Polonia.
Referindu-se la valoarea incontestabilă a nuvelei "Alexandru Lăpuşneanul" de Costache Negruzzi, George Călinescu afirma că aceasta "ar fi devenit o scriere celebră ca şi Hamlet, dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale. Nu se poate închipui o mai perfectă sinteză de gesturi patetice adânci, cuvinte memorabile, de observaţie psihologică acută, de atitudini romantice şi intuiţie realistă".

 

Prof.Mirela Broasca: Text argumentativ despre rolul pe care il are utilitatea studierii jurnalului unui scriitor in receptarea operei sale

     Scrie un text de tip argumentativ de 150 – 300 de cuvinte despre rolul pe care îl are lectura jurnalului
unui scriitor în receptarea operei sale.
    In opinia mea, a studia jurnalul unui scriitor inseamna a deprinde abilitatea de a-i  intelege opera, de a avea capacitatea  de a percepe mai bine punctul de plecare, in conceperea operelor sale.
    In primul rand, sunt de parere ca intre artist si opera sa se instaureaza o relatie specifica, intrucat exista anumite situatii, care odata traite, pot genera dorinta de a fi impartasite cititorului, prin intermediul operelor sale. Astfel, citind jurnalul unei personalitati, poti observa perfect modul in care gandea autorul respectiv, aspectele pe care el le considera esentiale, prioritatile mintii sale. De exemplu, in romanul Maitreyi, Mircea Eliade, traind o experienta similara, consemnata in jurnalul sau, a conceput ulterior creatia, deci totul constituie  un avantaj pentru cititorul  care ajunge sa priveasca realitatea prezentata, cu mobilitatea si profunzimea gandirii sale, cautand sa asocieze ceea ce prezinta in roman autorul, cu ceea ce , de fapt, el a trait in realitate.
     In al doilea rand, consider ca a citi jurnalul unui scriitor  poate fi util,  in situatia in care constientizam importanta confesiunii, tocmai pentru  ca jurnalul consta in insemnarile zilnice ale unui scriitor despre anumite evenimente  legate de viata personala. De exemplu, jurnalul unui scriitor are o dubla finalitate  si anume: prima se refera la necesitatea de a furniza anumite amanunte  din domeniul vietii private, motiv pentru care cititorul poate intelege ceea ce-si doreste sa transmita autorul, iar cealalta finalitate urmareste sa contureze imaginea scriitorului care are tendinta de a se desavarsi in opera sa, ajutand, astfel, cititorul sa descopere unghiurile din care este privita existenta, asadar sa poata recepta in mod corespunzator opera autorului.
     In concluzie, convingerea mea este ca rolul studierii unui jurnal reprezinta pasul edificator  al cititorului, pentru ca jurnalul reprezinta activitatea prin care autorul infatiseaza ansamblul sensibilitatii sale, ideile sau chiar unele imagini care-l invadeaza si care merita a fi consemnate, intrucat  au menirea de a ajuta cititorul sa inteleaga mult mai bine atat autorul, cat si opera sa.

Prof.Mirela Broasca:Romanul postmodernist de dupa 1980:''Zmeura de campie'',de Mircea Nedelciu

 

ZMEURA DE CAMPIE
de Mircea Nedelciu

 Roman postmodernism dupa 1980

   Mircea Nedelciu (1950 - 1999) considerat a fi unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai curentului optzecist şi ai postmodernismului în literatura română.
   Romanul „Zmeura de campie" a aparut în 1984 este împărţit în patru părţi şi alcătuit din 24 de capitole numerotate cu literele alfabetului, de la A (cuvântul „Arac") şi până la Z (cuvântul „Zat").
    Titlul constituie simbolul unei înstrăinări (zmeura fiind o planta de munte): omul - desparţit de familie, trădat de me­morie şi chiar de Istorie - este un înstrainat in lume.
    Tema romanului o constituie raportul dintre memorie şi adevăr, neputinţa recuperării trecutului autentic.
     Prozatorul îşi construieşte romanul folosind biografiile unor tineri orfani: Radu A. Grinţu, Zare Popescu şi Gelu Popescu, zis Meşteru, au crescut fără părinţi, au trecut în momente diferite pe la Casa de copii şcolari din Sinaia (un orfelinat, aşadar), unde ultimii doi, la iniţiativa celui mai mare, a lui Zare, s-au făcut fraţi. După ce pleacă din Casă, Zare continuă să-l caute - sporadic - şi chiar să-l susţină financiar pe Gelu, în vreme ce el ratează admiterea la Facultatea de Istorie, face armata şi, după diverse peregrinări (specifice personajelor lui Mircea Nedelciu), lucrează ca muncitor pe un şantier de la Canal. În armată, Zare îl întâlneşte pe Grinţu, profesor de română suplinitor şi aspirant perpetuu la meseria de regizor, care satisface un stagiu militar cu termen redus. După perioada ostăşească (cu care romanul debutează, înregistrând colocviile celor doi), Grinţu peregrinează la rându-i, schimbă locurile de muncă, funcţionând o vreme ca pedagog la Liceul de Mecanică Fină, unde îl întâlneşte pe Gelu Popescu, elev neobişnuit din clasele mari. Romanul cuprinde traseele celor trei tineri (în intervalul 1973-1977), ca şi momentele lor de intersecţie, cel mai adesea pur întâmplătoare (ca peste tot în proza autorului, şi aici există o reţea de coincidenţe).
     Pe lângă statutul de orfan, cele trei personaje au în comun tentativa de a-şi reconstitui propriul trecut, pentru care ni se anunţă încă din primele pagini ale romanului - "singurul document autentic" îl constituie "amintirile [...] vagi". Tocmai de aceea, modalităţile acestei reconstrucţii biografice sunt diferite. Zare elaborează, cu mijloace de autodidact (idei dezordonate şi intuiţii îndrăzneţe, uneori, strălucite), teorii asupra istoriei pe care i le comunică epistolar fostului său profesor de istorie sau le dezbate cu Grinţu. În ceea ce-l priveşte, acesta din urmă preferă să-şi imagineze propria biografie, structurând-o apoi în scenarii cinematografice însemnate într-un caiet de regie. Singur Gelu, mezinul, face ceea ce s-ar putea numi o "investigaţie de teren", observând şi adunând poveşti pe care, cu parcimonie (adică, într-un scenariu, în fond, şeherezadic sau, dacă vreţi, sadovenian), le dă la rândul său mai departe: "Pe parcursul a câtorva sute de zile care urmară, Gelu îi povesti lui Grinţu, cu diverse ocazii, în ce fel şi-a început şi unde a ajuns cu căutatul părinţilor. Între timp li se mai întîâmplară şi multe alte lucruri demne de a fi povestite."
Deşi are elemente de melodramă, picaresc şi proză detectivistică (întreţinând toate alerteţea naraţiunii şi curiozitatea cititorului), Zmeura de câmpie se înalţă pe o temelie, în fond, tragică, de o luciditate necruţătoare. Contrar relaţiilor "descifrate" uneori de critici (derutaţi de firele voit încâlcite ale romanului), cele trei personaje nu sunt rude. Dimpotrivă, episoadele din prima copilărie a lui Zare şi din cea a lui Grinţu s-au intersectat pentru că între părinţii lor au existat legături înverşunate de duşmănie şi delaţiune. Gelu Popescu descoperă: "Cu câteva săptămâni înainte de naşterea lui Zare, cineva, un anume Vergu [...], a adus de pomană (cu lumânare) familiei Popescu Florea şi Popescu Speranţa un copil pe nume Radu (nume slav = bucurie, nota Z.P.) şi le-a spus celor doi că e din partea lui Grinţu Anton, cel care are de tăiat la stuf pe 15 ani." Or, Grinţu ajunsese la stuf ca urmare a delaţiunii lui Popescu. Aşadar, frăţietatea care se stabileşte între aceste personaje (şi, printr-o extensie la care romanul, nu lipsit de o dimensiune demonstrativă, obligă, în cadrul acestei generaţii de fii) nu este un dat al sângelui, ci o opţiune a conştiinţei lor de fiinţe cu trecutul tulburat. Zare Popescu - cel care "refuză să-şi recunoască părinţii şi, în general, nu prea acceptă ideea că el ar putea avea aşa ceva" - decide că îl vrea de frate pe Gelu Popescu, deşi acesta presupune - şi nu se sfiieşte să o spună, scuturînd plasa iluziilor - că "poate nici nu mă cheamă Popescu".
     Acesta e punctul în care romanul Zmeura de câmpie aşază o distanţă implicit polemică faţă de romanele generaţiei anterioare. Constantă - devenită clişeu - în proza şaizecistă, investigarea adevăratei biografii paterne duce de cele mai multe ori la imaginea unui tată căzut pradă unei (reparabile, când nu reparate) greşeli politice şi devenit astfel o victimă a istoriei. În investigaţia lor, personajele lui Mircea Nedelciu descoperă, în schimb, o generaţie paternă vinovată de a se fi duşmănit şi vândut, de a-şi fi abandonat sau de a-şi fi dus la părăsire propriii fii şi de a-i fi înzestrat cu o biografie plină de pete oarbe: "În fond, ceea ce cauţi tu este aproape imposibil de găsit. Tinereţea şi vîrsta matură a omului care ţi-a fost tată (îţi este!), trebuie să fi existat acest om, s-au petrecut într-un timp de neînţeles. Nici un criteriu nu mai este acelaşi. Semnele acelui om, dacă le-ai găsi, ar fi imposibil de interpretat, reacţiile lui la întâmplările propriei vieţi vor rămîne pentru tine învăluite în mister. Tot ce poţi spera este să mai trăiască şi, văzându-l cum se comportă în mediul lui de acum, să încerci să-ţi inventezi aşa-numitele date ereditare."
     Departe de a fi un "roman împotriva memoriei", Zmeura de câmpie este un substanţial roman al memoriei, unul dintre cele mai tulburătoare din întreaga literatură română postbelică, în care memoria s-a adăpostit adesea. Aici însă, anamneza nu mai împacă şi nu mai absolvă, ca în proza obsedantului deceniu, ci, dimpotrivă, desface şi sfâşie. Ea se încheie, ca într-un scenariu dionisiac (Zare se recomandă într-una din epistolele sale drept "un susţinător al mitului dionisiac"), nu cu sacralizarea, ci cu sfârtecarea zeului, adică a tatălui absent.Însuşi modul de a povesti este adecvat acestei sfârtecări, căpătînd aici o funcţie morală. De la faptul că materia epică nu se supune cronologiei, ci se ordonează după un principiu al listei (de la A la Z), până la acela că naraţiunea înaintează "prin salturi în marginea adevăratelor puncte fierbinţi de pe traseul de povestit", numeroase mijloace concură la a spori hăţişurile lecturii. Numai că, ne previne undeva un personaj, "nu-i nimic dacă cititorul e derutat. Asta ajută la înţelegerea mesajului". Gelu însuşi apelează la tehnica amînării pentru a-l obliga pe Grinţu să se implice şi să se preocupe mai mult de propria istorie: "Îl va pedepsi pentru asta. Îşi va amâna într-atâta povestirea, o va fragmenta şi o va pune în dubiu, până când celălalt va pleca şi el pe teren să-i dezlege firele". Lucrând cu "un ton neutru şi fără niciun fel de crescendo", aceeaşi este şi pedagogia pe care Mircea Nedelciu o adoptă faţă de cititorul său: "Da, da, degeaba ziceţi că nu vă pasă şi că totul a trecut în cele din urmă. Suntem tot timpul soldaţi, dar nişte soldaţi pe ai căror umeri apasă răspunderi de generali; de tăcerea şi ignoranţa noastră poate depinde soarta multor bătălii care încă n-au început."
   Păstrând asociaţia, am putea spune că Zmeura de câmpie este, dintr-o perspectivă artistică, un câmp de bătălie câştigător. Străbătându-l, însoţind mişcările avântate ori derutate ale eroilor, poţi să afli cel puţin cine sunt fiii acelor taţi sfâşiaţi de propria lor nesăbuinţă.

PROF.MIRELA BROASCA;Model oficial lb. romana,bac 2014,profil umanist

Ministerul Educa iei Naționale
Centrul Na ional de Evaluare si Examinare
Limba si literatura română Model
Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera voca ională – Profilul pedagogic
1
Examenul de bacalaureat na ional 2014
Proba E. a)
Limba și literatura română
Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera voca ională – Profilul pedagogic
Model
• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
• Timpul de lucru efectiv este de 3 ore.
SUBIECTUL I (30 de puncte)
Citeste următorul text:
VI
Noi stam cântând în noapte în turnul fermecat
Ce-și nalță fruntea sură din negrile ruine,
Iar viersurile noastre, ciudate și streine,
Deși voiau să râdă, plângeau un vechi păcat.
Stam singuri, și cum cerul greoi și-ntunecat
Părea o carte veche cu taine sibiline1,
Noi glasul ridicarăm în cântece senine
Chemând uitarea sfântă în tragicul palat.
Bătând din aripi grele, trecu grozava noapte,
Plutind demoniacă2 în valuri lungi de șoapte,
Iar jos, zăcând în umbră, stau roze la picioare.
Păunii sub arcade, visând, plângeau în somn,
Și rozele păliră ca albele fecioare
Ce mor chemând zadarnic al visurilor domn.
(Stefan Petică, Moartea visurilor – XIV)
1sibilin – profetic, enigmatic; în Antichitate, sibilă – femeie înzestrată cu darul profeției
2demoniac – demonic
Redactează, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerin e cu privire la text:
1. Numeste câte un sinonim neologic pentru sensul din text al cuvintelor: singuri si chemând. 2 puncte
2. Explică rolul cratimei în secvența: cerul greoi și-ntunecat. 2 puncte
3. Construieste un enun în care să ilustrezi sensul conotativ al cuvântului noapte. 2 puncte
4. Precizează tema si un motiv literar identificate în textul dat. 4 puncte
5. Men ionează două mărci lexico-gramaticale ale subiectivită ii prezente în textul dat. 4 puncte
6. Selectează două secven e din text care conturează dimensiunea spațială a imaginarului poetic. 4 puncte
7. Prezintă semnificația a două figuri de stil diferite din a doua strofă. 4 puncte
8. Ilustrează, cu exemple din text, două trăsături ale genului liric. 4 puncte
9. Comentează, în 60 – 100 de cuvinte, prima strofă a textului dat, prin eviden ierea rela iei dintre ideea
poetică si mijloacele artistice. 4 puncte
Ministerul Educa iei Naționale
Centrul Na ional de Evaluare si Examinare
Limba si literatura română Model
Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera voca ională – Profilul pedagogic
2
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
Scrie un text de tip argumentativ de 150 – 300 de cuvinte despre rolul pe care îl are lectura jurnalului
unui scriitor în receptarea operei sale.
În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:
− să respec i structura discursului de tip argumentativ: formularea ideilor în scris, utilizarea mijloacelor
lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri; 8 puncte
− să ai con inutul adecvat argumentării pe o temă dată: formularea ipotezei/a propriei opinii fa ă de
problematica pusă în discu ie, enun area si dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate
ipotezei, formularea unei concluzii pertinente; 16 puncte
− să respec i normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie si de
punctua ie) si precizarea privind numărul de cuvinte. 6 puncte
SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
Redactează un eseu de 600-900 de cuvinte în care să prezinți rela*ia dintre două personaje dintr-un
roman studiat, scris după 1980.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
− prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese din romanul
studiat;
− eviden ierea, prin două episoade/citate/secven e comentate, a modului în care evoluează rela ia dintre
cele două personaje;
− ilustrarea a patru elemente de structură si de compozi ie ale romanului studiat, semnificative pentru
analiza rela iei dintre cele două personaje (de exemplu: ac iune, conflict, rela ii temporale si spa iale,
incipit, final, tehnici narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbajul personajelor etc.);
− sus inerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema romanului studiat se reflectă în evolu ia
rela iei dintre cele două personaje.
Notă!
Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.
Pentru con inutul eseului vei primi 16 puncte (câte 4 puncte pentru fiecare cerin ă/reper).
Pentru redactarea eseului vei primi 14 puncte (organizarea ideilor în scris – 3 puncte; abilită*i de
analiză si de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte;
punctua*ia – 2 puncte; asezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct; respectarea precizării privind
numărul de cuvinte – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 600 de cuvinte
si să dezvolte subiectul propus.

Prof.Mirela Broasca:Model oficial subiecte bac ,lb. romana 2014,profil real

Ministerul Educa iei Naționale
Centrul Na ional de Evaluare si Examinare
Limba si literatura română Model
Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică; Filiera voca ională – Toate profilurile (cu excep ia profilului pedagogic)
1
Examenul de bacalaureat na ional 2014
Proba E. a)
Limba si literatura română
Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică;
Filiera voca ională – Toate profilurile (cu excep ia profilului pedagogic)
Model
• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
• Timpul de lucru efectiv este de 3 ore.
SUBIECTUL I (30 de puncte)
Citeste următorul text:
Dormi! ... un val de aer umed am adus cu mine-n casă.
Tremurând s-a stins văpaia lumânării de pe masă,
Iar acuma numai ochiul de jăratic din cămin
Licăreste-n umbra dulce, ca o piatră de rubin.
Bate vânt cu ploaie-n geamuri
Si e noapte neagră-afară ...
Plânsul stresinii suspină ca un cântec de vioară
Monoton, soptind povestea unei vremi de mult uitate ...
Nicio rază nu pătrunde prin perdelele lăsate.
Ci-ntunericul prieten stăpânind până departe,
Si de oameni si de patimi fericirea ne-o desparte.
Singur eu veghez în noapte,
Ploaia cântă tot mai tare ...
Si m-apropii, ochii negri să-i deschid cu-o sărutare.
(George Topîrceanu, Singuri)
Redactează, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerin e cu privire la text:
1. Numește câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor: licărește și singur. 2 puncte
2. Explică rolul cratimei în secvența: Ci-ntunericul prieten. 2 puncte
3. Construiește un enunț în care să folosești o locuțiune/expresie care să conțină substantivul casă. 2 puncte
4. Menționează două mărci lexico-gramaticale ale subiectivită ii prezente în textul dat. 4 puncte
5. Precizează două motive literare identificate în textul dat. 4 puncte
6. Selectează două secvențe din text care conturează dimensiunea temporală a imaginarului poetic. 4 puncte
7. Prezintă semnificația a două figuri de stil diferite din prima strofă. 4 puncte
8. Ilustrează, cu exemple din text, două trăsături ale genului liric. 4 puncte
9. Comentează, în 60 – 100 de cuvinte, a doua strofă a textului, prin eviden ierea rela iei dintre ideea poetică si
mijloacele artistice. 4 puncte
Ministerul Educa iei Naționale
Centrul Na ional de Evaluare si Examinare
Limba si literatura română Model
Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică; Filiera voca ională – Toate profilurile (cu excep ia profilului pedagogic)
2
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
Scrie un text de tip argumentativ de 150 – 300 de cuvinte despre importanța acțiunilor de protejare a
mediului.
În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:
− să respec i structura discursului de tip argumentativ: formularea ideilor în scris, utilizarea mijloacelor
lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri; 8 puncte
− să ai con inutul adecvat argumentării pe o temă dată: formularea ipotezei/a propriei opinii fa ă de
problematica pusă în discu ie, enun area si dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate
ipotezei, formularea unei concluzii pertinente; 16 puncte
− să respec i normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie si de
punctua ie) si precizarea privind numărul de cuvinte. 6 puncte
SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
Redactează un eseu de 600 – 900 de cuvinte în care să prezin i particularită,ile de construc,ie a unui
personaj dintr-un text narativ studiat, aparținând lui M. Sadoveanu.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
− prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la
conflictul/conflictele din textul narativ studiat;
− evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/citate/secven e comentate;
− ilustrarea a patru elemente de structură si de compozi ie ale textului narativ studiat, semnificative
pentru construc ia personajului ales (de exemplu: ac iune, conflict, rela ii temporale si spa iale, incipit,
final, tehnici narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbajul personajelor etc.);
− sus inerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema textului narativ studiat se reflectă în
construc ia personajului ales.
Notă!
Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.
Pentru con inutul eseului vei primi 16 puncte (câte 4 puncte pentru fiecare cerin ă/reper).
Pentru redactarea eseului vei primi 14 puncte (organizarea ideilor în scris – 3 puncte; abilită,i de
analiză si de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte;
punctua,ia – 2 puncte; asezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct; respectarea precizării privind
numărul de cuvinte – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 600 de cuvinte
si să dezvolte subiectul propus.