vineri, 25 iulie 2014

Prof. Mirela Broasca: Compunere referitoare la opinia despre semnificatiile si/ sau despre mesajul textului'' Dormitorul de iedera '', de Veronica Niculescu



Citeste cu atentie textul dat:
        Parintii ei nu au avut niciodata masina, Sonia a ramas si acum un pieton convins. Daca intr-o zi nu parcurge trei, patru kilometri, nu poate sa doarma. Pentru un om care merge atat de mult, ar putea sa para ciudat ca evita drumurile principale. Si totusi ea, ca un animal nocturn, fortat sa circule la lumina zilei, in vazul lumii, a ales mereu sa se strecoare pe strazile mici, preferand ocoluri nu totdeauna la indemana.
       Alege si acum astfel de drumuri - inguste, pustii- tocmai fiindca ele, precum niste buzunare secrete, de interior, paralele cu drumurile larg croite, la vedere, alcatuite confortabil pentru restul lumii, pentru tot restul lumii, sunt paralele cu lumea insasi. Ceilalti oameni sunt niste spectatori care o paralizeaza. Acum e convinsa ca de lumea intreaga fugea apucand mereu pe acea alee, unde doar cainii de dupa garduri luau in seama zgomotul pasilor vreunui ratacit de buna voie.
(Veronica Niculescu, Dormitorul de iedera)
Scrie un text de 15-20 de randuri in care sa iti exprimi opinia despre semnificatiile si/ sau despre mesajul fragmentului citat din textul Dormitorul de iedera scris de Veronica Niculescu (motivarea clara/ logica a opiniei, motivarea acesteia prin referire la textul dat).
In opinia mea, mesajul fragmentului citat este refuzul unor oameni de a se integra intr-o lume in care nu se regasesc.

   Un prim argument relevant in sustinerea opiniei mele este placerea Soniei de a strabate orasul, dar de a evita locurile aglomerate si strazile intens circulate. De fapt, umbletul ei nu este o simpla plimbare, ci o ratacire, un pelerinaj, o explorare a misterului ascuns al orasului. Dorinta de necunoscut si de intimitate ii este implinita de strazile laturalnice, care par a aminti de alcatuirea adanca a sufletului nostru. Ele nu sunt simple "buzunare", ci unele de natura interioara, niste spatii care seamana secretelor fiecaruia.
      Un alt argument semnificativ il constituie unicitatea acestui personaj, surprinsa cu ajutorul comparatiei "ca un animal nocturn", care sugereaza sensibilitatea si inadaptarea Soniei la  lumea obisnuita din sentimentul ca ceilalti nu o inteleg, dar si din teama de a le semana tuturor celor care o inhiba,  care o "paralizeaza". Sonia recurge la autodefinire prin opozitie cu ceilalti si alege un traseu atipic, mai putin vizibil tocmai pentru a fi ea insasi. Sonia incepe sa se descopere pe sine prin negarea constrangerilor  sociale  sau a solutiilor simple, simbolizate de drumurile largi si drepte. Ea intuieste  ca nu tot ceea ce se vede este si autentic.
   In concluzie, consider ca asemenea fiinte umane cu adevarat libere isi pot crea -in ciuda insingurarii voite -un univers propriu, o lume paralela infinit mai frumoasa si mai adevarata decat viata banala a majoritatii dintre noi.
 

Prof. Mirela Broasca: Recomandări privind identificarea /sesizarea semnificaţiei / mesajului unei opera lirice



Recomandări   privind  identificarea /sesizarea  semnificaţiei / mesajului  unei opera  lirice

1 Citeşte    cu atenţie şi integral  poezia.
2. Identifică acele combinaţii neobişnuite de cuvinte şi încearcă să-ţi explici ce a vrut scriitorul să   sugereze  cu ajutorul lor.
 3.Identifică  tema - despre ce e vorba, la modul general:
·    Teme posibile:
dragoste  (  maternă,  filială,  faţă de o persoană de sex opus,   împlinită,   pierdută, trecută,  dorită,  visată,  imposibilă, posibilă aşteptată   etc);   natură  (terestră -regnul vegetal, animal, mineral-, cosmică,  impunătoare,   calmă,  dezlănţuită, prietenoasă,  rece, potrivnică omului,   ciudată, familiară,  intimă, plină de viaţă,    pustiită etc.);  trecerea timpului (   bătrîneţe, copilăria care a trecut,)  creaţia  (  poet şi poezie,   forţa  sau slăbiciunea cuvintelor,  inspiraţia,    izolarea poetului/ scriitorului  în sfera ideilor,  religie (  relaţia omului cu Dumnezeu ), istorie, viaţa socială;  viaţa micilor  vieţuitoare; bucuria jocului;.
Tema se identifică   prin recunoaşterea câmpurilor lexicale dominante: dacă întâlnim foarte multe cuvinte din câmpul lexical al naturii  este probabil  că va fi vorba despre  o descriere de natură, prin care poetul îşi exprimă o stare sufletească prilejuită de contemplarea unui peisaj.
De multe ori însă   apariţia unor elemente  de natură      urmăreşte sugerarea unor idei care depăşesc simpla descriere.  Peisajele, natura, pot deveni simple pretexte pentru a vorbi despre  iubire, creaţie, relaţia omului cu timpul,  cu istoria etc. Nu este lipsit de importanţă   nici raportul care se stabileşte între  universul uman şi  cel al naturii : absenţa / prezenţa omului  în peisaj.
În poezie pot apărea mai multe câmpuri lexicale; observaţi  relaţiile care se stabilesc între ele: opoziţii / echivalenţe/ intersectii. Posibile opoziţii : mişcare / nemişcare ; ardoarea  trăirii  / încremenire etc.

 Indicii:
·    repetiţiile ;
·    cuvintele cheie;
·    titlul poeziei;
·    începutul  şi sfârşitul ei;
·    folosirea unor cuvinte cu valoare de simbol
Nu trebuie să uitaţi că în literatură,  şi mai ales în poezie,  cuvintele nu sunt folosite cu sensul lor propriu;  intrând în combinaţii cu alte cuvinte, ele  pot  exprimă altceva.

4.Stabileşte  care este  atitudinea  poetului faţă de tema prezentată: admiraţie, tristeţe, neîncredere, ironie, sarcasm, tandreţe, respingere, stisfacţie surprindere faţă de afirmaţia cuiva, desconsiderarte, nemulţumire, avertizare etc.
5. Identifică  stările  sufleteşti,  sentimentele  pe care le degajă  poezia. Pentru  recunoaşterea acestora fii atent la  adjectivele  şi substantivele abstracte folosite, precum şi la unele verbe care exprimă stări.
§      Stări lirice: melancolia, detaşarea, meditaţia, contemplarea  naturii, admiraţia,  resemnarea,
anticiparea  unei bucurii, împăcarea,  revolta,  neliniştea, comuniunea.
plăcerea, dezgustul,  dezapobarea, satisfacţia răutăcioasă, indignarea,  nemulţumirea, reproşul etc.
6.Stabileşte  atmosfera  care se  degajă din poezie; familiară /stranie/ monotonă, apăsătoare/ feerică/  tensionată /meditativă etc.
Indicii importante oferă  prezenţa unor adjective sau a unor substantive din câmpul lexical al culorilor şi al stărilor sufleteşti.

Atenţie !  Organizează-ţi   compunerea în funcţie de reperele date !


Exprimarea opiniei

Schemă
Varianta 1. În  situaţia în care se poate descifra uşor tema poeziei:

În opinia mea  ( După părerea mea, Eu cred că  etc)  ,  poezia ....  prezintă   în chip plastic un peisaj / o meditaţie despre timp/  despre  creaţie / despre  puterea iubirii ( sau despre  cât de trecătoare este ea),  despre copilărie / despre  bătrâneţe /  despre universul micilor vieţuitoare  despre  ......etc. Un argument în sprijinul  afirmaţiei mele  îl reprezintă  prezenţa unui număr mare de cuvinte din  câmpul lexical al...., cum ar fi   „...”, „  ...”etc.
( Ceea ce mă determină să fac această afirmaţie, este în  primul rând  prezenţa unui număr mare de cuvinte din câmpul lexical al........).
Un rol important în  sesizarea semnificaţiei acestui text îl au figurile de stil şi imaginile poetice.  Spre ilustrare,  putem  cita  personificarea / epitetul/ inversiunea/ etc  care  sugerează.....( Se vor comenta  figuri de stil, în strânsă legătură cu afirmaţiile făcute mai înainte.)
De asemenea, imaginile vizuale/auditive/olfactive / dinamice  precum ... contribuie la conturarea unei  atmosfere  calme/ tensionate/ melancolice/ neliniştitoare / apăsătoare/  optimistă/ gravă / sumbră / feerică/ armonioase. ( Se vor comenta imagini poetice)
În concluzie, putem afirma  că această poezie ne vorbeşte , într-un limbaj sugestiv despre un peisaj surprins în timpul ..../, despre un peisaj  care trezeşte  pace/ nelinişte etc;  despre   puterea şi frumuseţea artei / a trudei  pe care aceasta o presupune;/ despre ......( concluzia va  dezvolta ideea de început ).

Varianta 2.
Ca orice operă literară, şi mai ales ca orice  text liric,  mesajul   cuprinde referiri la sentimente şi stări sufleteşti.
După  părerea mea, în acest text,  sentimentele  transmise sunt de  încântare/ tristeţe/ admiraţie/ disperare/ bucurie/ nostalgie/ uimire /compasiune / tensiune/ bucurie, aşteptare/  înfrigurare/ îndoială / plăcere/ dezgust/ dezaprobare/ satisfacţie/ indignare, nemulţumire/ reproş  etc. faţă de... . Impresia aceasta  se susţine şi la o lectură  mai atentă a poeziei, datorită prezenţei unor cuvinte precum... / a unor verbe la timpul trecut / viitor etc care sugerează....
 Poetul a ales ca mod de expunere pentru  exprimarea acestor sentimente, a stărilor sufleteşti  descrierea/ monologul/ falsul dialog , ceea ce se reflectă  în  folosirea unui număr mare de adjective şi substantive / substantive în  vocativ,  propoziţii exclamative / interogative cum ar fi...De asemenea ,  modul de organizare al versurilor  contribuie la  realizarea unei atmosfere de... care este amplificată  de prezenţa   epitetului, inversiunii etc.
Un rol important în  sesizarea semnificaţiei acestui text îl au figurile de stil şi imaginile poetice. Spre ilustrare,  putem  cita  personificarea / epitetul/ inversiunea/ metafora  etc  care  sugerează.....( Se vor comenta  figuri de stil, în strânsă legătură cu afirmaţiile făcute mai înainte.)
De asemenea, imaginile vizuale/auditive/olfactive / dinamice  precum.... contribuie la conturarea unei  atmosfere  calme/ tensionate/ melancolice/ neliniştitoare / apăsătoare/  optimistă/ gravă / sumbră / feerică/ armonioase etc.( Se vor comenta imagini poetice).
În concluzie,   putem afirma că  poezia reuşeşte să  ne emoţioneze prin sentimentele  de  ...... pe care le degajă / prin felul cum  prezintă .......

 







marți, 22 iulie 2014

Prof. Mirela Broasca: Modurile nepredicative (nepersonale) ale verbului


 MODURILE NEPERSONALE (NEPREDICATIVE) ALE VERBULUI:

 INFINITIV:
 -aratã numele actiunii;
 -este forma cu care verbul se gaseste in dictionar
-se recunoaşte dupa prepoziţia "a";
-forma de infinitiv ne da conjugarea verbului;
-este singurul mod nepersonal care are timp:
-prezent:A cânta
-perfect:A fi cântat
-ajuta la formarea unor moduri si timpuri:a) viitor simplu:Voi cânta.
b)conditional optativ prezent: Aş fi cântat.
c)forma negativã de imperativ: Nu cânta(tu)!
-are urmatoarele funcţii sintactice:
a)subiect:A trãi inseamna a munci. A citi este pasiunea mea.E uşor a scrie versuri.
b)nume predicativ: Dorinţa noastrã este de a câştiga. A fugi de muncã inseamna a dezerta de la datorie.
c)atribut:Visul de a reuşi este indrazneţ. Pasiunea de a picta nu o avem toţi.
d)complement direct: Nu poate vorbi. Începu a striga.
e)complement indirect:M-am sãturat a aştepta. M-am plictisit a repeta. Se teme a pleca noaptea la drum.
f)complement circumstanţial:Nu a salutat inainte de a pleca.A plecat fãrã a repeta.Invãţãm spre a ne îmbogãţi cunoştinţele.
Observatie!
Infinitivul lung prin articulare cu articol hotãrât devine substantiv.I-a slãbit vederea. Plimbarea in aer liber este recomandatã.

GERUNZIU:
-aratã o acţiune in plinã desfaşurare;
-se recunoaşte dupã terminaţiile:-ÂND;-IND;
-unele gerunzii se ortografiazã cu 2 "i"ex: fiind, ştiind.
-se scrie cu cratimã când se rosteşte împreunã cu un pronumeformã neaccentuatã. ex:vãzând-o, crezându-l, ascultându-i.
-NU are funcţie de predicat, ci alte funcţii sintactice:
a)subiect: Se aude bãtând.Se aude strigând.
b)atribut verbal: Copii ţipând se aud afara. Trec soldaţi cântând.
c)complement direct: Aud fluierând.Vãd luminând.
d)complement indirect: S-a mulţumit ascultând. M-am sãturat repetând.
e)complement circumstantial: Dunãrea curge şuşotind.
Intrând, s-a aşezat tãcut.Mergând,  l-am întâlnit.
Îmbolnãvindu-se, nu a venit la scoalã.
Observatie!
Un gerunziu îşi pierde valoarea verbalã în anumite circumstanţe, devenind substantiv prin articulare sau adjectivare prin acord cu substantivul. Suferindul intinse o mânã tremurândã. Femeia era suferindã.


PARTICIPIU:
 -aratã o acţiune suferitã de cineva;
-este forma adjectivalã averbului: spus, spusã, spuşi, spuse; privit, privitã, priviţi, privite.Am citit toatã cartea
-valoare adjectivalã: : Oameni citiţi converseazã uşor.
-valoare adverbialã: Vorbeşte deschis cu toatã clasa.

-un participiu are urmãtoarele valori:
a)verbalã:
-ajutã la formarea unnor timpuri:-perfect compus: A citit
-viitor anterior-Voi fi citit
-conjunctiv perfect-Sã fi citit
-condiţional-optativ perfect-Aş fi citit
-infinitiv perfect-A fi citit
-diatezã pasivã-Este ascultat
b)adjectivalã
- când se acorda in gen,numãr si caz cu substantivul determinat.
-are urmãtoarele functii sintactice:
atribut adjectival:Cuvintele spuse m-au impresionat.
nume predicativ:Câmpia este înverzitã.
C.C.mod: El calca apasat.
c)adverbialã-când determinã un verb.Vorbeşte rãguşit.
Observatie!
Un participiu articulat devine substantiv. Bãtutul covoarelor este interzis în orele de linişte.-valoarea stilisticã a participiului este EPITETUL.

SUPIN:
 -aratã scopul sau destinaţia;
-este un participiu cu forma fixã + o prepoziţie;
ex: de învãţat, pentru arat, la scãldat etc.
-are urmãtoarele funcţii sintactice:
a)subiect:E lesne de vandut dar anevoie de cumpãrat.
b)nume predicativ: Poezia este de învãţat.
c)complement direct: Avem de terminat compunerea.
d)complement indirect: M-am sãturat de aşteptat.
e)complement circumstanţial:
-de loc:Vara mergem la scãldat.
-de scop:În curând vor ieşi tractoarele la arat.
 

Prof. Mirela Broasca: Numeralul-fisa recapitulativa



NUMERALUL-FISA RECAPITULATIVA

Numeralul este partea de vorbire flexibila care are inteles lexical deplin si exprima un numar sau ordinea numerica a obiectelor.

Numeralul dupa structura  poate fi:
a) numerale simple: doi, cinci, zece, suta, milion etc.
b) numerale compuse: doisprezece, treizeci si doi, saptezeci etc.
Numeralul dupa sens  poate fi:
a) numerale cardinale: sapte, noua, o mie etc.
Numeralele cardinale exprima un numar abstract sau concret : sase, unsprezece, douazeci etc.
b) numerale ordinale: al doilea, a doua, al saptelea etc.
Numeralele ordinale exprima ordinea prin numarare a obiectelor: intaiul, al treilea, a treia, al unsprezecelea.
Numeralul are valoare substantivala cand este folosit singur in context, in sensul ca nu arata numarul obiectelor denumite printr-un substantiv sau ordinea acestora.
Cei cinci au sosit tarziu.
Colegul tau este al doilea.
Numeralul indeplineste aceleasi functii sintactice ca si substantivul.
subiect
Cei doi sunt in clasa.Al treilea n-a fost prezent.
nume predicativ
Noi suntem patru.
atribut genitival
Propunerea celor trei a fost acceptata.
complement direct
Ii astept pe cei doi.
complement indirect
M-am adresat celor trei.
Cand insotesc un substantiv numeralele cardinale de la “unu” la “nouasprezece” (inclusiv), precum si numeralele ordinale, au valoarea adjectivala si functie sintactica de atribut adjectival:
Pe strada trec optsprezece elevi.
Ei locuiau in trei camere.
Eleva aceea este in clasa a doua.

Observatii:

Numeralele de la “douazeci” in sus au valoare substantivala si cand sunt urmate de un substantiv, iar substantivul respectiv este legat de numeral prin prepozitia de, cu functie sintactica de atribut prepozitional:
Noi am cumparat douazeci si cinci de caiete.
douazeci si cinci = numeral cardinal propriu-zis, compus, cu valoare substantivala, cazul acuzativ, functie sintactica de complement direct.
Numeralele cardinale colective exprima ideea de grupare a obiectelor:amandoi, amandoua, ambii, ambele, catesitrei, catesitrele, tustrei, tuspatru, tuscinci.
Pot avea:
  • valoare substantivala: In clasa au sosit amandoua.
  • valoare adjectivala: Tustrei feciorii babei umblau in carausie.” (I. Creanga)
Numeralele multiplicative exprima cresterea cantitativa proportionala si precisa a unui obiect sau a unei actiuni (indoit, insutit, dublu).
Pot avea:
  • valoare adjectivala cand determina un substantiv: Efortul indoit a fost rasplatit.
  • valoare adverbiala cand determina un verb: Noi am castigat intreit.
  • valoare substantivala prin articulare: Indoitul salariului a fost discutabil.
Numeralele distributive exprima gruparea si repartizarea numerica a obiectelor. Pot avea:
  • valoare substantivala: Cate patru s-au trezit.
  • valoare adjectivala: „Noaptea a lasat pe flori / Cate trei randuri de salbe.” (G. Cosbuc)
  • valoare adverbiala: Mergeau pe strada cate patru.
Numeralele adverbiale indica de cate ori insusirea sau caracteristica exprimata de adjectiv sau de adverb este superioara sau inferioara altei insusiri sau caracteristici.
Aceste numerale se numesc adverbiale, deoarece ca si adverbele determina un verb, un adjectiv sau un alt adverb.
Pot insoti:
  • un verb: El s-a lovit de trei ori in usa.
  • un adjectiv la gradul comparativ de superioritate: Oastea marelui vizir este de zece ori mai numeroasa decat a lui Mihai.
  • un adverb la gradul comparativ de superioritate: Primul concurent a alergat de doua ori mai repede decat al cincilea.

Observatii:

Numeralul adverbial o data se poate confunda cu substantivul o data si adverbul de timp odata. Contextul ne ajuta sa le distingem:
O data am citit, iar de doua ori am povestit. (numeral adverbial)
Am notat o data memorabila in carnet. (substantiv)
Ti-am povestit odata acea intamplare. (adverb de timp)

joi, 10 iulie 2014

Prof. Mirela Broasca: Adjectivul- fisa recapitulativa



ADJECTIVUL

Adjectivul este partea de vorbire flexibila care exprima insusirea (caracteristica) unui obiect.

Adjectivul insoteste si determina un substantiv, avand forme deosebite pentru genul si numarul substantivului:
Numar
Masculin
Feminin
Singular
elev silitor
carte interesanta
Plural
Elevi silitori
carti interesante
  • Dupa flexiune adjectivele pot fi:
A. Adjective variabile – care isi schimba forma dupa gen, numar si caz: bun, buna, buni, bune.
a.1. Adjectivul cu doua terminatii, cand, la singular, au o forma pentru genul masculin si alta pentru feminin:
frumos-frumoasa; slab- slaba, inalt-inalta, negru - neagra, cald-calda, acru-acra;
a.2. Adjectivul cu o singura terminatie, cand, la singular, au aceeasi forma si pentru masculin si pentru feminin:
izvor rece - apa rece;   creion verde - iarba verde;  copac mare- masa mare;  iaurt dulce- turta dulce;
B. Adjective invariabile- care isi pastreaza forma indiferent de gen, numar si caz. Ele provin din limbi straine si sugereaza culori (gri, maro,bleu, crem, bej, bordo, oliv, vernil etc. ) sau alte caracteristici (eficace, propice, vivace, atroce, locvace): tigru feroce - tigroaica feroce.
Alte adjective invariabile provin din adverbe (asa, asemenea): M-a impresionat asa intamplare.   Asa om (oameni) nu-l (i) gasesti oriunde.
*Dupa origine, adjectivele se clasifica in :
A. adjective propriu-zise: frumos, harnic, bun, intelept etc.
B. adjective pronominale, provenite din pronumele ce determina un substantiv:
b.1. adjective demonstrative: elevul acesta, acela, celalalt;
b.2. adjective nehotarate: fiecare profesor, unele colege, toti copiii;
b.3. adjective posesive: sora mea, colegii nostri;
b.4. adjective negative: nici un caiet, nici o culegere;
b.5. adjective de intarire: el insusi, tu insuti, Ioana insasi, noi insine, ei insisi;
b.6. adjective relative: Nu stiu 1/ce taina ascunzi. 2/;
b.7. adjective interogative: Care om din lume nu doreste pacea?
  • Dupa structura adjectivele sunt:
Adjective simplefrumos, gras, verde, dulce, acru, lenes, intelept, rau, inteligent, inalt;
Adjective compuse: cumsecade (cum + se + cade); atotputernic (a + tot + puternic); galben-auriu, tehnico-stiintific, alb-argintiu etc. .

Adjectivul se acorda in gen, numar si caz cu substantivul pe care il insoteste si il determina.

Adjectivul are urmatoarele grade de comparatie:
1. pozitiv:  Elevul bun invata mereu.
2. comparativ
- de superioritate: Elevul mai bun invata mereu.
- de egalitate: Elevul la fel de bun (tot atat de bun) invata mereu.
- de inferioritate: Elevul  mai putin bun invata si el.
3. Superlativ
a) relativ
- de superioritate: Elevul cel mai bun invata mereu.
- de inferioritate: Elevul cel mai putin bun se straduieste uneori.
b) absolut: elevul foarte bun, elevul extraordinar de bun, elevul nemaipomenit de bun, elevul negrait de bun, elevul bun-bun, elevul buuuuun, elevul tare bun, elevul nespus de bun, elevul grozav de bun, elevul teribil de bun, elevul din cale afara de bun, elevul ultrabun, elevul bun nevoie mare.

Cu toate acestea, exista o serie de adjective care nu admit grade de comparatie.  Cateva dintre acestea sunt: unic, viu, maiestuos, perfect, principal, secundar, complet, intreg, egal, oral, etern, vesnic, asemenea, general, patrat, oval, stramosesc, mort, optim, suprem, superb, final, superior, inferior, posterior, major, minor, maxim, minim, interior, exterior, ulterior, excelent, admirabil, splendid etc. .

Functiile sintactice ale adjectivelor:
Acesta este un copac batran.
- batran = atribut adjectival, exprimat prin adjectiv simplu, propriu-zis, variabil cu 2 terminatii  si 4 forme flexionare, se acorda in gen, nr. si caz cu substantivul ''copac'':genul masculin, nurmarul singular, cazul N, gradul de comparatie: pozitiv
Copacul acesta este mai batran.
- mai batran = nume predicativ, exprimat prin adjectiv simplu , propriu-zis, variabil cu 2 terminatii si 4 forme flexionare, se acorda in gen, nr. si caz cu substantivul ''copacul'': genul masculin, numarul singular, cazul N, gradul de comparatie: comparativ de superioritate.
Din albastru s-a facut verde.
- din albastru = complement indirect, exprimat prin adjectiv propriu-zis, variabil cu 2 terminatii  si 4 forme flexionare, genul masculin, numarul singular, cazul Ac., precedat de prepozitia simpla "din", gradul de comparatie pozitiv.
Il cunosc de mic.
- de mic = c.c.t., exprimat prin adjectiv propriu-zis, variabil cu 2 terminatii  si 4 forme flexionare, genul masculin, numarul singular, cazul Ac., precedat de prepozitia simpla "de", gradul de comparatie pozitiv.

"Mama nu mai putea de obosita'' ( I Creanga)
-de obosita= c. c. cauza, exprimat prin adjectiv provenit din verb la participiu, variabil cu 4 forme ( 2 terminatii), gen feminin, nr. sg. , caz. Ac., precedat de prep. simpla''de''; grad de comparatie- pozitiv.
Iesise din casa mai mult speriat decat curajos.
-''decat curajos''- c. c mod comparativ, expr. prin adjectiv simplu, p-z, variabil cu 4 forme, gen masc., nr. sg., caz Ac., precedat de prepozitia simpla provenita din adverb de mod comparativ ''decat''; grad de comparatie: pozitiv.



marți, 1 iulie 2014

Prof. Mirela Broasca: Substantivul -fisa explicativa



SUBSTANTIVUL


Def: Substantivul este partea de vorbire care denumeşte obiecte în sens larg: fiinţe, lucruri, fenomene ale naturii, însuşiri, acţiuni, stări sufleteşti.

Tipuri / Feluri:
     A) a) proprii → denumesc obiecte unice
            b) comune → denumesc obiecte de acelaşi fel
                        a) - nume de persoane, fiinţe (ex: Ion, Georgescu, Grivei)
                            - denumiri geografice (ex: Carpaţi, Sibiu, Marea Neagră)
                            - denumirile instituţiilor/organizaţiilor (ex: Universitatea „Lucian
       Blaga”, Ministerul Apărării Naţionale)
                            - denumirile operelor literare (ex: „Amintiri din copilărie”)
     B) a) simple
            b) compuse
                        a) ex: inel, casă, radio, floare etc.
                        b) ex: floarea-soarelui, bloc-turn, zgârie-nori, viţă-de-vie, câine-lup,
                                  Cluj-Napoca, radiocasetofon, hidrocentrală, aerotermă etc.

            Obs. : Există substantive comune care au devenit proprii şi invers:
a)      Substantive comune care au devenit proprii: Creangă, Moraru, Olar, str. Pânzarilor, Vârful Omu etc.
b)      Substantive proprii care au devenit comune: watt, amper, celsius, farenheit, xerox, sandwich etc.

            Obs. : Exista prepoziţii specializate pentru anumite cazuri (prepoziţii care cer anumite cazuri):
Ø                  pentru GENITIV: asupra, împotriva, deasupra, dedesuptul, în jurul, de-a lungul, de-a latul, de-a curmezişul, în faţa, în spatele etc.
Ø                  pentru DATIV: mulţumită, datorită, graţie, conform, contrar, potrivit, asemenea / aidoma etc.
Ø                  pentru ACUZATIV: la, de, de la, pentru, ca, în, după, sub, pe, cu, din, de pe la, prin, lângă, fără, după, peste, între etc.


Articolul

            Def: Articolul însoţeşte un substantiv arătând în ce măsură obiectul denumit este cunoscut vorbitorului.

            Obs. : Când nu se oferă nici o informaţie cu privire la gradul de cunoaş-
tere a obiectului, substantivul nu primeşte articol.
            Articolul hotărât arată că obiectul denumit de substantiv este bine cunoscut, atât de emiţător, cât şi de receptor.
Articolul hotărât se adaugă direct la sfârşitul substantivului formând cu acesta o singură unitate sonoră şi grafică.
Articolul hotărât la masculin, numărul singular, se leagă de substantiv prin sunetul de legătură “u”.

Articolul nehotărât arată că obiectul denumit de substantiv este mai puţin cunoscut emiţătorului şi receptorului.
Articolul hotărât se aşează înaintea substantivului, fiind un cuvânt scris separat, despărţit de substantiv.


Singular
Plural
gen
art. hotărât
art. nehotărât
art. hotărât
art. nehotărât
masc.
-l, -le, -a, -lui
un, unui
-i, -lor
nişte, unor
fem.
-i, -a
o, unei
-le, -lor
nişte, unor
neutru
-l, -lui
un, unui
-le, -lor
nişte, unor



Substantive colective

 - Denumesc o mulţime de mai multe obiecte considerată ca un întreg
 - se formează cu ajutorul sufixelor :
·       : pietriş, stufiş, păpuriş etc.
·       et : brădet, tineret, bănet, puiet etc.
·       ime : ţânţărime, turcime, ţărănime, mulţime etc.
·       ărie : apărie, rufărie, frunzărie etc.


        Substantive defective

              1) Substantive defective de PLURAL :
·       nume de materie: miere, aur, argint, sânge, rouă, lapte etc.
·       substantive abstracte: (denumesc calităţi sufleteşti) lene, curaj, isteţime, bunătate altruism, egoism, înţelepciune etc.
·       nume de sporturi : fotbal, basket, tenis, handbal, atletism, înot, snooker, polo, atletism, biliard, patinaj, golf etc.

  2) Substantive defective de SINGULAR :
·       nume de materie: zori, icre, tăiţei, şale, câlţi etc.
·       denumiri geografice: Carpaţi, Bucegi, Alpi etc.
·       obiecte alcătuite din două părţi identice: pantaloni, ochelari etc.


    Substantive epicene

            Sunt substntivele cu nume de animale, păsări sau insecte care au o singură formă atât pentru masculin, cât şi pentru feminin.
                         ex: elefant, fluture, girafă, rechin, libelulă etc.


Locuţiunea substanivală

            Este grupul unitar de cuvinte care este sinonim cu un substantiv şi se comportă gramatical ca substanitivul putând fi determinată de atribute.
                        ex: părere de rău= regret
                             ţinere de minte= memorie
                             aducere aminte= amintire
                             punct de vedere= opinie
                             băgare de seamă= observaţie etc.


Funcţiile sintactice ale substantivului

  N :   subiect:   Cartea este interesantă.
            nume predicativ:   Volumul acestea este un roman.
            atr. subst. apoziţional:   Prietenul meu, Dan, îl citeşte.
  Ac:  compl. direct:   Autorul a creat un personaj uimitor.
            compl. indirect:   Mă gândesc la nuvela citită.
            atr. subst. prepoziţional:   Îmi plac operele de ficţiune.
            nume predicativ:   Supracoperta este de plastic.
            compl. circ. loc:   Mâine, merg la bibliotecă.
            compl. circ. timp:   În două zile am citit întregul roman.
            compl. circ. mod:   El citeşte cu plăcere.
            compl. de agent:   Cartea a fost citită de băiat.
  D:    compl. indirect:   I-am dăruit prietenului meu o carte.
            nume predicativ:   Sfârşitul romanului a fost conform aşteptărilor.
  D:   atr. subst. prepoziţional:   Naraţiunile asemenea realităţii au multă acţiune.
compl. circ. mod:   Se poartă asemenea eroilor îndrăgiţi.
  G:   atr. subst. genitival:   Începutul nuvelei este palpitant.
            atr. subst. prepoziţional:   Rafturile dinăuntrul dulapului sunt pline.
            nume predicativ:   Acţiunile eroului sunt contra personajelor necinstite.
            compl. circ. loc:   Am pus cartea deasupra servietei.
            compl. circ. timp:   Am sosit la bibliotecă înaintea colegilor mei.
  V:    nu are funcţie sintactică:   Dane, citeşte tot ce trebuie!
           

Funcţii sintactice

  1) Subiect:  cine? ce?
  2) Predicat:  ce face? cum este?
  3) Complementul:
            a) direct:  pe cine? ce?
            b) indirect:  cui? la cine? la ce? pentru cine? pentru ce? de la cine ? de la
ce? pe la cine? pe la ce?
            c) ccm:  cum? în ce fel?
            d) cct:  când? de când? până când? cât timp? pe la cât? pentru cât? la
  cât? până la cât?
            e) ccl:  unde? de unde? până unde? încotro?
  3) Atributul: care? ce fel de? a, al, ai, ale cui?