vineri, 30 ianuarie 2015

Prof. Mirela Broasca: Prepozitia si conjunctia-fisa recapitulativa

Prepoziţia

 1. Prepoziţia este o parte de vorbire auxiliară care exprimă
 raportul sintactic de subordonare dintre cuvinte în cadrul propoziţiei.

Prepoziţia este un instrument gramatical ce implică prezenţa a doi termeni,
 unul fiind un termen regent, iar celălalt subordonatul său:  
o pădure de stejari, casa de lângă drum, a se sfătui cu prietenii, 
a intra în vagon.

2. Prepoziţia nu îndeplineşte funcţia sintactică de parte de propoziţie; 
ea formează însă, împreună cu părţile de vorbire pe care le introduce, 
unităţi sintactice ce funcţionează ca o singură parte de propoziţie:
 casă de piatră (prepoziţia de intră în structura unui atribut); 
a se apropia de râu (prepoziţia de intră în structura unui 
complement circumstanţial de loc).

În calitatea lor de mijloc de realizare a raportului de subordonare
 în cadrul propoziţiei, prepoziţiile introduc, de cele mai dese ori, 
atribute sau complemente pe care le leagă de cuvintele 
determinate de acestea: drum de ţară, ziua de mâine, 
a tăia pâine cu cuţitul, a merge spre casă.

3. Din punct de vedere morfologic, prepoziţia este o parte de vorbire neflexibilă.



Clasificarea prepoziţiilor

 După structură, prepoziţiile sunt de două feluri: a) prepoziţii simple şi b) prepoziţii compuse.

● În categoria prepoziţiilor simple intră:

a) prepoziţiile primare. Acestea sunt alcătuite dintr-un singur element:
 a, asupra, către, contra, cu, de, după, fără, în, între,
 întru, la, lângă, pe, pentru, peste, până, spre, sub;

b) prepoziţiile formate prin conversiunea altor părţi de vorbire
 (adverbe, substantive şi participii): dedesubtul, dinaintea, 
dinapoia, dindărătul, înaintea, înapoia, îndărătul, înăuntrul,
 împrejurul, împotriva (de la adverbe);  
graţie, mulţumită (de la substantive); datorită (de la participiu).

● Prepoziţiile compuse sunt cele formate:

a) prin contopirea a două prepoziţii primare: deasupra, despre
din, dinspre, dintre, înspre, prin, printre;

b) prin alăturarea a două prepoziţii primare: de către, fără de,  
de pe, de după, de la, de lângă, de peste, pe lângă, pe sub,  
până la, până spre etc.

Notă. Prin valoarea lor, se apropie de prepoziţii adverbele: ca (comparativ),
 cât, decât, asemenea, aidoma, conform, contrar, drept,  
potrivit, exclusiv şi gerunziile: excluzând, privind, vizând.



Rolul şi raporturile exprimate de prepoziţii

 1. Singure, prepoziţiile nu au funcţie sintactică, dar ele formează grupuri prepoziţionale care pot îndeplini diverse funcţii sintactice în propoziţie. Prepoziţia poate intra în structura următoarelor părţi de propoziţie:

● atributul: Era o carte cu poze. (Cezar Petrescu)

● complementul: Pe copii nu-i aduce barza. (G. Călinescu)

● numele predicativ: Copacii sunt de cărbune. (Cezar Petrescu)

● elementul predicativ suplimentar: 
Socotea acest ceas drept o urgie trimisă de sus. (Cezar Petrescu)

2. De cele mai multe ori, prepoziţia poate subordona unui termen regent:

● substantive: Şi-a construit o casă de piatră.
 (prepoziţia de introduce un substantiv care îndeplineşte funcţia sintactică de 
atribut);

● pronume: Nu am vorbit cu el. 
 (prepoziţia cu introduce un complement indirect exprimat printr-un pronume);

● numerale: Despre cei trei s-a discutat detaliat.  
(prepoziţia despre introduce un numeral având funcţia sintactică 
de complement indirect).

Uneori, cuvântul introdus prin prepoziţie poate fi:

● un adverb: Nu vreau să plec de aici. 
 (prepoziţia de marchează funcţia de complement circumstanţial de loc 
a adverbului aici);

● un verb la infinitiv: Până a pleca, vreau să vorbesc cu voi. 
 (prepoziţia până introduce un complement circumstanţial exprimat
 printr-un infinitiv);

● un adjectiv: Ne cunoaştem de mici. 
(prepoziţia de introduce un complement circumstanţial de timp 
exprimat printr-un adjectiv).

Conjuncţia
Definiţie: Este partea de vorbire neflexibilă care leagă două părţi de propoziţie de
acelaşi fel cau propozitii in fraza.
După formă conjuncţiile pot fi:
- simple: nici, însă, ba, că, ci, căci, ci, dacă, de, deşi, fiindcă, iar, încât, ori, sau, şi
- compuse: ca să, ci şi, cum că, fără să, pentru că, până să.
Tot rol de conjuncţii au şi:
-grupuri de cuvinte în care există şi o conjuncţie: în caz că , cu scopul să, 
din pricina că,fără să.
-pronume: care, cine, ce, oricare, oricine
-adverbe: când, unde, cum, cât , încotro.
Se împart în conjuncţii coordonatoare (căci, ci şi, dar, iar, însă, nici, ori, sau, şi),
 şi
subordonatoare (ca să, cum că, dacă, deşi, deoarece, fără să, încât, 
pentru ca să, pentru că, până să etc.).
În propoziţie leagă:
Subiecte: Mihai şi Elena sunt prieteni.
Nume predicative: Ei sunt harnici dar neascultători.
Atribute: Am citit o carte interesanta însă foarte mare.
Complemente: El poate rezolva probleme sau exerciţii .
În propoziţie leagă:
Propoziţii de acelaşi fel:-principale: Lucrează şi se bucură de rezultatele muncii sale.
-secundare: Ştiu Mircea cel Bătrân a domnit în Ţara Românească.

Prof. Mirela Broasca: Adverbul si interjectia

ADVERBUL

1. Adverbul este partea de vorbire care exprimă o caracteristică a unei acţiuni sau circumstanţa în care se desfăşoară o acţiune sau există o însuşire (bine, repede, aici, acum). Este o parte de vorbire autosemantică, neflexibilă.

2. În propoziţie adverbul poate determina un verb arătând când, unde şi cum se desfăşoară o acţiune: Vine azi. Suntem acasă. Lucrează bine. Adverbul mai poate determina un adjectiv (aproape mort) sau un alt adverb (prea devreme). Adverbul răspunde la întrebările când? unde? cum?, funcţionând cel mai frecvent în calitate de complement circumstanţial.



Clasificarea adverbelor după înţeles

 După modul de exprimare a caracteristicii sau circumstanţei, adverbele sunt de două feluri: a) adverbe nepronominale şi b) adverbe pronominale.

1. Adverbele nepronominale sau propriu-zise denumesc direct caracteristici sau circumstanţe ale acţiunilor. După înţelesul lor, acestea se pot împărţi în următoarele categorii: a) adverbe de mod, b) adverbe de loc, c) adverbe de timp.

Adverbele de mod exprimă modul sau felul în care se desfăşoară acţiunea verbului. Adverbele de mod răspund la întrebarea cum? Ele reprezintă cea mai numeroasă clasă şi au foarte multe nuanţe de sens.

Din punct de vedere semantic, ele se împart în următoarele categorii:

a) de mod propriu-zise
abia, aşa, bine, rău, mereu, 
încet, repede, uşor, greu, amar,
 bărbăteşte, frăţeşte,omeneşte,
 prieteneşte;
b) de cantitate
aproape, aproximativ, atât, cam,
 circa, întrucâtva, îndeajuns, 
suficient, destul, puţin, mult;
c) de probabilitate şi posibilitate
poate, probabil, pesemne, oare, 
cică, parcă, posibil
d) de afirmaţie
da, desigur, evident, fireşte, 
negreşit,bineînţeles, sigur,realmente
e) de negaţie
nu, nici, nicidecum
f) de restricţie
decât, deja, doar
g) de precizare / subliniere
chiar, numai, tocmai, deodată,anume
h) de durată / iterative
mai, încă, mereu, necontenit, 
neîncetat, permanent, tot, iarăşi, 
adesea, arareori,deseori, 
câteodată;



Adverbele de loc arată locul unde se desfăşoară acţiunea verbului. Adverbele de loc răspund la întrebarea unde? Cele mai frecvente adverbe de loc sunt următoarele:

adverbe de loc
acasă, afară, aproape, departe, jos, sus,
 înainte, înapoi, alături, împrejur, 
pretutindeni, aiurea;



Adverbele de timp exprimă timpul în care se desfăşoară acţiunea verbului. Adverbele de timp răspund la întrebarea când? Cele mai frecvente adverbe de timp sunt următoarele:

adverbe de timp
astăzi, mâine, poimâine, ieri, îndată, 
degrabă, deunăzi, odinioară, odată, 
demult, devreme, târziu;



2. Adverbele pronominale exprimă indirect, prin raportare la context, caracteristica sau circumstanţa în care se desfăşoară o acţiune. În propoziţie ele substituie adverbele nepronominale. După semnificaţia lor, se împart în următoarele subclase:

a) demonstrative: acolo, acum,
atunci, încoace, încolo, aici, asa;
b) interogative
cum? unde? încotro? cât? când?dincotro?
c) relative
cum, unde, încotro, când, cât
d) nehotărâte
oricum, orişicum, cumva, altcumva, 
oarecum, oriunde, orişiunde, undeva, 
altundeva, oriîncotro, oricând, orişicând, 
cândva,altcândva, altădată, oricât, orişicât
e) negative
nicidecum, nicăieri, niciodată, nicicând

 
Clasificarea adverbelor după formă

 1. Din punctul de vedere al structurii lor, adverbele se împart în următoarele două subclase: a) adverbe simple şi b) adverbe compuse.

2. Din categoria adverbelor simple (marea majoritate) fac parte adverbele primare, adverbele moştenite şi adverbele împrumutate (azi, ieri, mereu, aşa, cum, când), precum şi cele provenite din alte părţi de vorbire (absolut, destul, exact, încet, părinteşte, pieziş, totalmente).

3. Adverbele compuse sunt de mai multe tipuri. Ele au următoarele structuri:

a) adverb + substantiv: azi-dimineaţă, ieri-noapte, mâine-seară;

b) adverb + adverb: oriunde, oarecum, orişicând, târâş-grăpiş;

c) prepoziţie + adverb: de abia, până când, până unde, dincotro.

INTERJECŢIA

 Interjecţia este o parte de vorbire neflexibilă care exprimă, prin sunete articulate, senzaţii, stări sufleteşti, manifestări de voinţă ale vorbitorului sau imită sunete şi zgomote din natură.



Clasificarea interjecţiilor

1. După structură şi din punctul de vedere al originii lor, interjecţiile se grupează în următoarele clase:

● interjecţii primare (simple): ah!, aoleu!, of!, vai!, bre!, poc!, bravo!, halal!, adio! etc.

● interjecţii compuse: cioc-boc!, hodoronc-tronc!, tic-tac!, trosc-pleosc!, 
treanca-fleanca!, tura-vura! etc.

● interjecţii formate din alte părţi de vorbire sau din grupuri de cuvinte prin conversiune: Doamne!, Poftim!, Ca să vezi!, Doamne fereşte!, Ajutor! etc.

2. După semnificaţia lor, interjecţiile sunt de trei feluri:

● interjecţii cu valoare emotivă (exprimă senzaţii sau sentimente): a!, 
ah!, aoleu!, aş!, brr!, bravo!, ehe!, halal!, hm!, oho!, of!, poftim!, ura!, vai!, zău! etc.

● interjecţii care exprimă un act de voinţă sau servesc ca mijloc de adresare: ajutor!, aho!, alo!, bre!, cea!, cuţu-cuţu!, haide!, hăis!, ho!, iată!, 
măi!, pst!, ptru!, pui-pui!, stop!, zât! etc.

● interjecţii imitative sau onomatopee (reprezintă reproducerea aproximativă a sunetelor din lumea înconjurătoare): bang!, bâz!, boc!, 
bâldâbâc!, buf!, cirip!, cotcodac!, cucu!, cucurigu!, gogâlţ!, ham!, haţ!, hor!,
 mârr!, piu!,
 pleosc!, trosc!, zdup!, zvâr! etc.

Cele mai multe interjecţii cu valoare emotivă sunt polisemantice. Ele îşi precizează sensul doar în cadrul contextelor în care apar.



Întrebuinţarea interjecţiilor

După rolul lor, se disting următoarele tipuri de interjecţii:

a) interjecţii care alcătuiesc propoziţii neanalizabile. Ele se folosesc fără a realiza relaţii cu celelalte părţi ale propoziţiei: Vai, mă doare! Ura, am învins! Sfinte Dumnezeule, ce-ai păţit?

b) interjecţie care îndeplinesc funcţia unei părţi de propoziţie. Aceste interjecţii se încadrează în structura sintactică a propoziţiei îndeplinind următoarele funcţii sintactice:

● subiect: Din desiş se auzea mor-mor-mor!

● predicat: Hai la culcare! El atunci trosc! una la ceafă!

● nume predicativ: Era vai de capul lor!

● complement direct: Am auzit trosc! şi puntea s-a rupt în două.

● complement circumstanţial de mod: Bătea cioc! cioc! la fereastră.

● complement instrumental: Avea o haină căptuşită cu aoleu!

Prof. Mirela Broasca: Prepozitia


Prepoziţia
Definiţie:  Partea de vorbire neflexibilă care leagă un atribut sau
 un complement de cuvântul pe care-l determina.
  *După formă prepoziţiile pot fi:
-simple:  pe, sub, lângă, către, contra, cu, de, fără, în, între, la,
până, pentru, spre etc.
 -compuse: de la, pe lângă, de lângă, de pe lângă, fără de, până la,
de către, de pe,dinspre, pe la.
   Unele prepoziţii provin din alte părţi de vorbire. Exemple:
-  Adverbe articulate cu articol hotărât:  Ex: înaintea, împotriva,
împrejurul, dedesubtul etc.
    -Substantive  Ex : graţie
    -Verbe (forma la participiu) Ex : datorită, mulţumită
  Cazul Acuzativ: 
      -simple: pe, sub, lângă, către, contra, cu, de, fără, în, între,
 la,  până, pentru, spre etc.
      -compuse: de la, pe lângă, de lângă, de pe lângă, fără de, până la,
 de către, de pe,dinspre, pe la.
Majoritatea prepoziţiilor simple şi compuse se construiesc cu substantive,
pronume,adjective, numerale în cazul acuzativ.
Ex: Se scutura din salcâmi o ploaie de miresme.
  Cazul Genitiv:
Prepoziţiile de mai jos însoţesc cuvinte în cazul Genitiv.
-asupra, contra, impotriva, dinaintea, inauntrul, inapoia, imprejurul,
 dindaratul, indaratul etc.
Unele dintre aceste prepozitii provin din adverbe prin articulare cu art. hot:
-adv. inainte  -inaintea (prepozitie).
-adv. inapoi- inapoia ( prepozitie)
- adv. imprejur-imprejurul ( prepozitie)
-adv. impotrivă- impotriva (prepozitie)
  Ex: S-a năpustit asupra lui. (prepozitie care cere cazul Genitiv pentru pronumele ''lui'')
Lupta contra lui s-a sfârşit. Nu poţi înota împotriva curentului apei.
   -construcţii (locutiuni) care cer cazul genitiv: de jur împrejurul, pe firul,
 în susul, in josul, in locul, in afara, in fata, in urma etc.
Cazul Dativ: Cer cazul dativ prepoziţiile :
-provenite din adverbe cu formă nearticulată :asemenea, aidoma;
contrar, conform.
 -provenite din substantive: graţie;
 -provenite din verbe la participiu: multumită, datorită, potrivit;
ex. : Graţie ţie am câştigat.A jucat potrivit regulilor.  
Multumită mamei am reusit.

luni, 19 ianuarie 2015

Prof. Mirela Broasca: Noul regulament şcolar aduce VEŞTI BUNE!

Ministerul Educaţiei a elaborat un NOU REGULAMENT ŞCOLAR. Ce vor fi OBLIGAŢI elevii să poarte la şcoală

Publicat: (acum 13 ore) // Actualizat: (acum 13 ore) // Sursa: romaniatv.net
Noi reguli în şcoli. Elevii vor fi obligaţi să poarte cel puţin un semn distinctiv specific fiecărei unităţi de învăţământ, pentru creşterea siguranţei. Fie că vorba de ecuson, emblemă, eşarfe sau uniforme. De asemenea, noul regulament, elaborat de Ministerul Educaţiei, prevede şi existenţa unei Comisii pentru prevenirea şi combaterea violenţei în fiecare şcoală.
Noul regulament şcolar
Ministerul Educaţiei Naţionale a elaborat un nou regulament şcolar pentru că îşi doreşte mai multă siguranţă în şcoli. Fiecare unitate de invatamant trebuie sa stabilească cel puţin un semn distinctiv pentru elevi.
Şcolarii vor fi obligaţi să poarte ecusoane, embleme, eşarfe sau anumite uniforme. Potrivit România TV, semnele distinctive vor fi comunicate Poliţiei şi Jandarmieriei din judeţul respectiv sau din Capitală, după caz.
În fiecare şcoală, se stabilesc, potrivit regulamentului, condiţiile de acces pentru personal, elevi sau vizitatori.
De asemenea, noul regulament prevede şi existenţa unei Comisii pentru prevenirea şi combaterea violenţei în fiecare şcoală, care să adopte anual un Plan operaţional al unităţii şcolare privind reducerea fenomenului violenţei în mediul şcolar. Această comisia are obligaţia de a colabora cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu reprezentanţii Poliţiei şi ai Jandarmeriei pentru a creşte siguranţa în şcoală.

Noul regulament şcolar aduce VEŞTI BUNE: Vezi ce pot face elevii dacă nu le convin notele de la evaluări

Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor din învăţământul preuniversitar, publicat în Monitorul Oficial, spune că elevul sau părintele are dreptul de a contesta rezultatele evaluărilor de la clasă, solicitând învăţătorului sau profesorului să le justifice în termen de cinci zile de la comunicare.
În situaţia în care argumentele prezentate de cadrul didactic nu sunt considerate satisfăcătoare, elevul sau părintele, tutorele sau susţinătorul legal poate solicita, în scris, directorului unităţii de învăţământ, reevaluarea lucrării scrise. Nu se poate solicita reevaluarea probelor orale sau practice.
Citeşte şi ELEVII nu au voie să protesteze. Vezi ce spune NOUL REGULAMENT şcolar despre sancţiuni
Pentru soluţionarea cererii de reevaluare, directorul va desemna două cadre didactice de specialitate, din unitatea de învăţământ, care nu predau la clasa respectivă şi care vor reevalua lucrarea scrisă. Media notelor acordate separat de cele două cadre didactice este nota rezultată în urma reevaluării. În cazul învăţământului primar, calificativul este stabilit, prin consens, de către cele două cadre didactice.
În cazul în care diferenţa dintre nota iniţială, acordată de cadrul didactic de la clasă şi nota acordată în urma reevaluării, este mai mică de un punct, contestaţia este respinsă şi nota acordată iniţial rămâne neschimbată. În cazul în care diferenţa dintre nota iniţială şi nota acordată în urma reevaluării este de cel puţin de un punct, contestaţia este acceptată. Calificativul sau notele obţinute în urma contestaţiei, rămân definitive.
Conducerea şi personalul din unitatea de învăţământ nu pot face publice datele personale şi rezultatele şcolare, ale elevilor.
De asemenea, unităţile de învăţământ sunt obligate să asigure elevilor consilierea în scopul orientării profesionale, consilierea psihologică şi socială, prin personal de specialitate.

Noul regulament şcolar INTERZICE PROFESORILOR să-şi agreseze elevii. Vezi ce schimbări s-au făcut

La începutul fiecărui an şcolar, pe baza metodologiei aprobate prin ordin comun al ministrului Educaţiei şi ministrului Sănătăţii, se realizează examinarea stării de sănătate a antepreşcolarilor, preşcolarilor şi elevilor.
Tot în regulament este prevăzut că elevii au dreptul la tarife reduse cu 75% pentru accesul la muzee, la concerte, la spectacole de teatru, de operă, de film şi la alte manifestări culturale şi sportive organizate de instituţiile publice. De asemenea, elevii din învăţământul obligatoriu, profesional şi liceal de stat, particular autorizat/acreditat beneficiază, pe tot parcursul anului calendaristic, de tarif redus cu 50% pentru transportul local în comun, de suprafaţă, naval şi subteran, precum şi pentru transportul intern auto, feroviar şi naval.
Ministerului Educaţiei , prin unităţile de învăţământ, decontează elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu, cheltuielile de transport, pe bază de abonament, în limita a 50 km, în conformitate cu prevederile legale. De aceeaşi facilitate beneficiază şi elevii care locuiesc la internat sau în gazdă cărora li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a opt călătorii dus-întors pe semestru.
Cadrele didactice sunt obligate să supravegheze permanent elevii pe tot parcursul activităţilor în şcoală cât şi în cadrul celor organizate de unitatea şcolară în afara acesteia, în vederea asigurării depline a securităţii tuturor celor implicaţi în aceste acţiuni. Le sunt interzise agresiunile fizice şi tratamentele umilitoare, sub orice formă, asupra elevilor.
Ei trebuie să asigure protecţia fiecărui elev, prin denunţarea formelor de violenţă fizică exercitate asupra acestora, a oricărei forme de discriminare, abuz, neglijenţă sau de exploatare a elevilor, în conformitate cu prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările şi completările ulterioare. În plus, profesorii trebuie să excludă orice formă de abuz sexual, emoţional sau spiritual. Codul etic interzice hărţuirea sexuală şi relaţiile sexuale cu elevii, inclusiv a celor consensuale.
Codul etic interzice orice activitate care generează corupţie:
  • fraudarea examenelor de orice tip contra bani, obiecte, servicii etc;
  • solicitarea de către personalul didactic a unor sume de bani sau cadouri în vederea obţinerii de către elevi a unor rezultate şcolare incorecte;
  • traficul de influenţă şi favoritismul în procesul de evaluare;
  • colectarea de fonduri de la elevi sau de la părinţii acestora pentru cadouri sau pentru protocolul destinat cadrelor didactice antrenate în organizarea şi desfăşurarea unor activităţi de evaluare (examene şi evaluări naţionale, olimpiade, alte concursuri şcolare etc.);
  • interzicerea meditaţiilor cu proprii elevi, contra unor avantaje materiale.
Este interzis implicării elevilor în activităţi de partizanat politic şi de prozelitism religios, organizate special în acest sens de către persoanele responsabile cu instruirea şi educaţia elevilor, în cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar sau în afara acestora.
În relaţia cu părinţii/tutorii legali, persoanele responsabile cu instruirea şi educaţia, în mod particular cadrele didactice, vor respecta şi aplica următoarele norme de conduită:
  • acordarea de consultanţă părinţilor/tutorilor legali în educarea propriilor copii şi susţinerea rolului parental;
  • stabilirea unei relaţii de încredere mutuală, a unei comunicări deschise şi accesibile;
  • disponibilitatea pentru rezolvarea problemelor educative enunţate de către părinţi/ tutori legali;
  • informarea părinţilor/tutorilor legali despre toate aspectele activităţii elevilor prin furnizarea explicaţiilor necesare înţelegerii şi aprecierii conţinutului serviciilor educative;
  • informarea părinţilor/tutorilor legali despre evoluţia activităţii şcolare, evitând tendinţele de prezentare parţială sau cu tentă subiectivă;
  • respectarea confidenţialităţii datelor furnizate şi a dreptului la intimitate individuală şi familială;
  • persoanele responsabile cu instruirea şi educaţia, în mod particular personalul didactic, nu vor impune, în relaţia cu părinţii/tutorii legali, dobândirea/primirea de bunuri materiale sau sume de bani pentru serviciile educaţionale oferite;
  • consilierea părinţilor/tutorilor legali privind alternativele de formare şi dezvoltare optimă a copiilor lor, din perspectiva expertizei psihopedagogice şi a respectării interesului major al copilului.
Personalul din sistemul de învăţământ preuniversitar responsabil cu instruirea şi educaţia, în mod particular cadrele didactice, vor respecta şi aplica următoarele norme de conduită colegială:
  • relaţiile profesionale trebuie să se bazeze pe respect, onestitate, solidaritate, cooperare, corectitudine, toleranţă, evitarea denigrării, sprijin reciproc, confidenţialitate, competiţie loială, interzicerea fraudei intelectuale şi a plagiatului;
  • orice membru al personalului didactic va evita lezarea libertăţii de opinie, vizând convingerile politice şi religioase;
  • orice membru al personalului didactic va evita practicarea oricărei forme de discriminare în relaţiile cu ceilalţi colegi;
  • între persoanele din sistemul de învăţământ preuniversitar responsabile cu instruirea şi educaţia se interzice solicitarea de servicii personale de orice tip de la colegi care sunt sau urmează să fie în proces de evaluare, angajare sau promovare;
  • în evaluarea competenţei profesionale se vor utiliza criterii care au în vedere performanţa şi rezultatele profesionale;
  • încurajarea diseminării cunoştinţelor profesionale, în vederea atingerii unor standarde superioare de calitate în activitatea didactică;
  • orice cadru didactic trebuie să evite, prin afirmaţii, aprecieri sau acţiuni, să afecteze imaginea profesională şi/sau socială a oricărui alt membru al corpului profesoral, cu excepţia situaţiilor prevăzute şi formalizate de actele normative în vigoare ( evaluările anuale, comisia de disciplină etc.);
  • întreaga activitate a persoanelor din sistemul de învăţământ preuniversitar, responsabile cu instruirea şi educaţia, trebuie să permită accesul la informaţiile care interesează pe toţi membrii comunităţii şcolare, posibilii candidaţi, instituţiile cu care entitatea colaborează şi publicul larg, asigurând astfel o informare corectă şi facilitarea egalităţii de şanse, precum şi asigurarea accesului echitabil la resursele şcolare şi ale sistemului de învăţământ;
  • reacţia publică - prin drept la replică, discurs public, întrunire etc. -, atunci când o anumită situaţie creată de către membrii comunităţii educaţionale sau de către oricine altcineva din afara acesteia afectează imaginea unităţii/instituţiei şcolare, sistemului de învăţământ preuniversitar românesc, oricărei persoane, membră a comunităţii educaţionale.
În exercitarea activităţilor didactice (şcolare şi extraşcolare), membrilor personalului didactic le sunt interzise:
  • consumul de substanţe psihotrope sau alcool;
  • organizarea pariurilor şi a jocurilor de noroc;
  • folosirea dotărilor şi a bazei materiale din spaţiile de învăţământ în vederea obţinerii de beneficii financiare personale;
  • distrugerea intenţionată a dotărilor şi a bazei materiale din spaţiile de învăţământ;
  • distribuirea materialelor pornografice;
  • utilizarea de materiale informative interzise prin lege;
  • organizarea de activităţi care pot pune în pericol siguranţa şi securitatea elevilor sau a altor persoane aflate în incinta unităţii/instituţiei de învăţământ.

Citeste mai mult pe RTV.NET: http://www.romaniatv.net/ministerul-educatiei-a-elaborat-un-nou-regulament-scolar-ce-vor-fi-obligati-elevii-sa-poarte-la-sco_196295.html#ixzz3PIgrdRaW

vineri, 19 decembrie 2014

Prof. Mirela Broasca: Ministerul Educatiei a stabilit datele Evaluarilor Nationale la finalul claselor a II-a, a IV-a si a VI-a în 2015

Ministerul Educatiei si Cercetarii Stiintifice a publicat joi, 18 decembrie 2014, calendarul si metodologia de organizare si desfasurare a Evaluarilor Nationale (EN-2015) la clasele a II-a, a IV-a si a VI-a în anul scolar 2014-2015.
Conform calendarului, aceste evaluari se vor desfasura în perioada 18 mai – 3 iunie, dupa cum urmeaza
- clasa a II-a (Limba româna: 18 mai – scris si 19 mai – citit; Limba româna pentru minoritatile nationale -scris/citit: 19 mai; Matematica: 20 mai; Limba materna: 21 mai – scris si 22 mai – citit)
- clasa a IV-a (26 mai: Limba româna; 27 mai: Matematica; 28 mai – Limba materna)
- clasa a VI-a (2 iunie: Limba si comunicare; 3 iunie: Matematica si stiinte).
Subiectele vor avea un nivel mediu de dificultate si sunt elaborate de Centrul National de Evaluare si Examinare. Vor fi formulate clar, precis si în stricta concordanta cu programele scolare în vigoare pentru fiecare disciplina de studiu. Pentru clasa a IV-a, testele vor avea un format asemanator cu cel al evaluarilor internationale administrate elevilor în vârsta de 10-12 ani.
La clasa a II-a, responsabilitatea administrarii testelor apartine administratorului de test – învatatorul/institutorul/profesorul pentru învatamântul primar de la clasa. La clasele a IV-a si a VI-a administratorul de test va fi un cadru didactic diferit de cel care preda în mod obisnuit. Pe toata durata administrarii testelor, administratorul de test este asistat de un al doilea cadru didactic, care nu preda la clasa respectiva si care are rolul de a sustine procesul de administrare a instrumentelor de evaluare.
Salile în care se sustine EN-2015 sunt, de regula, salile în care elevii îsi desfasoara activitatea în mod curent. Acestea vor fi adaptate în prealabil, dupa caz, în functie de testul planificat, prin eliminarea oricaror materiale didactice care i-ar putea influenta pe elevi. Durata alocata rezolvarii subiectelor este de 30 de minute pentru fiecare test administrat la EN II, de 60 de minute pentru fiecare test administrat la EN IV si de 60 de minute pentru fiecare test administrat la EN VI.
Testele vor fi evaluate în cadrul unitatilor de învatamânt de cadrele didactice care predau în respectivele scoli. În cazul în care numarul de cadre didactice dintr-o unitate de învatamânt este insuficient, presedintele Comisiei de organizare si de administrare a EN-2015 din respectiva unitate de învatamânt solicita comisiei judetene/a municipiului Bucuresti nominalizarea unor cadre didactice din alte scoli. Înainte de începerea procesului de evaluare, presedintele din centrul de evaluare are obligatia de a asigura o sesiune de instruire pentru evaluatori.
Fiecare test este evaluat de catre doua cadre didactice, pentru fiecare disciplina în parte, pe baza Caietului cadrului didactic. Baremele de evaluare, precum si alte informatii referitoare la evaluare, sunt cuprinse în Caietul cadrului didactic. Evaluarea fiecarui test se face cu respectarea stricta a baremului si a precizarilor din Caietul cadrului didactic.
Rezultatele obtinute la EN-2015 nu se înregistreaza în catalogul clasei si sunt valorificate la nivelul unitatii de învatamânt prin elaborarea planurilor individualizate de învatare, consemnarea în portofoliul educational al elevului, respectiv informarea parintilor/reprezentantilor legali ai elevului asupra stadiului formarii si dezvoltarii competentelor evaluate.

marți, 16 decembrie 2014

Prof. Mirela Broasca: Modurile personale si nepersonale ale verbului cu exemple



MODURILE PERSONALE ale verbului:

I) MODUL INDICATIV:  arata o actiune sigura, reala.
 Ate sapte timpuri, precum:
1)Timpul PREZENT:  indica desfasurarea actiunii in momentul vorbirii. Sufixele si desinentele de prezent sunt:
Pentru conjugarile I si a II-a:
(eu) invat         lucrez             aflu                par   
tu inveti              lucrezi          afli              tu pari
el/ea invata       lucreaza        afla            el/ea pare
noi invatam        lucram       aflam        noi parem
voi invatati        lucrati         aflati         voi pareti
ei/ele invata       lucreaza       afla           ei/ele par
Conjugarea a III-a                Conjugarea IV-a:
eu merg                           eu dorm     iubesc      hotarasc
tu mergi                          tu dormi     iubesti      hotarasti
el/ea merge                    el/ea doarme iubeste hotaraste
noi mergem                    noi dormim  iubim   hotaram
voi mergeti                     voi dormiti   iubiti    hotarati
ei/ele merg                     ei/ele dorm   iubesc    hotarasc
Timpurile trecutului:
2) IMPERFECTUL exprima o actiune trecuta, care se desfasoara in acelasi timp cu o alta actiune trecuta, aratand durata sau repetarea. Sufixele si desinentele de imperfect sunt:
Conjugarea I    Conjugarea a II-a  Conjugarea a III-a  Conjugarea a IV-a
eu invatam         eu paream               eu mergeam      eu dormeam
tu invatai           tu pareai                tu mergeai           tu dormeai
el/ea invata        parea                     el/ea mergea      el/ea dormea
noi invatam       paream                 noi mergeam        noi dormeam
voi invatati        pareati                 voi mergeati         voi dormeati
ei/ele invatau      pareau                 ei/ele mergeau     ei/ele dormeau
3)PERFECTUL COMPUS   exprima o actiune trecuta, terminata in momentul vorbirii. Este alcatuit din  forme specifice ale verbului auxiliar a avea + participiul verbului de conjugat:
eu am invatat/ tu ai invatat/ el/ea a parut/ noi am mers/ voi ati dormit/ ei/ele au coborat;
4)PERFECTUL SIMPLU exprima in limba literara o actiune petrecuta si incheiata in trecut. In limba literara, este timpul povestirii la persoana a III-a. In limba vorbita, este folosit doar in anumite regiuni ale tarii (in Oltenia, mai ales) si exprima o actiune terminata de curand. Sufixelesi desinentele de perfect simplu sunt:
Conjugarea I      Conjugarea a II-a      Conjugarea a III-a   Conjugarea a IV-a
eu invatai             eu parui                      eu mesei                 eu dormii
tu invatasi            tu parusi                      tu mersesi             tu dormisi
el/ea invata          el/ea paru                   el/ea merse            el/ea dormi
noi invataram     noi paruram              noi merseram         noi dormiram
voi invatarati      voi parurati              voi merserati          voi dormirati
ei/ele invatara     ei/ele parura            ei/ele mersera         ei/ele dormira
5)MAI MULT CA PERFECTUL exprima o actiune trecuta si terminata inaintea altei actiuni trecute.  Sufixul si desinentele de mai mult ca perfect urmeaza dupa sufixul deperfect simplu si sunt:
Conjugarea I      Conjugarea a II-a   Conjugarea a III-a    Conjugarea a IV-a
eu invatasem            eu parusem        eu mersesem         eu dormisem
tu invatasesi             tu parusesi          tu mersesesi      tu dormisesi
el/ea invatase            el/ea paruse      el/ea mersese     el/ea dormise
noi invataseram     noi paruseram   noi merseseram     noi dormiseram
voi invataserati      voi paruserati     voi merseserati    voi dormiserati
ei/ele invatasera    ei/ele parusera    ei/ele mersesera    ei/ele dormisera
VIITORUL indica o actiune ce se va desfasura dupa momentul vorbirii. Viitorul are forme literare de limba scrisa si de limba vorbita.

6)VIITORUL SIMPLU (viitorul pentru limba scrisa) este alcatuit din forme specifice ale verbului a vrea+ infinitivul verbului de conjugat.
eu voi invata/ tu vei invata/ el/ea va parea/ noi vom merge / voi veti dormi/ ei/ele vor citi;
Viitorul pentru limba vorbita:  o invariabil+conjunctivul verbului de conjugat: o sa invat
-verbul a avea la indicativ prezent+conjunctivul verbului de conjugat : am sa invat
- forme ale verbului a vrea rezultate din caderea consoanei v+infinitivul verbului de conjugat : oi invata.
7)VIITORUL ANTERIOR arata o actiune viitoare terminata inaintea altei actiuni viitoare. Este un timp verbal invechit, care a fost inlocuit in limba vorbita prin viitorul propriu-zis. Este alcatuit din: verbul auxiliar a fi   la viitor +  participiul verbului de conjugat: voi fi invatat.
II )Modul CONJUNCTIV indica o actiune posibila, realizabila si  are timpurile:
1)PREZENT, care indica o actiune desfasurata in prezent sau in viitor. Se formeaza cu ajutorul conjunctiei ‘’sa’’ +forme ale indicativului prezent (cu exceptia persoanei a III-a): sa invat., sa par, sa merg, sa scriu, sa vin;
2)PERFECT, care indica o actiune desfasurata in trecut. Este alcatuit din conjunctia  sa + verbul auxiliar a fi  +   participiul verbului de conjugat: sa fi invatat, sa fi parut, sa fi mers, sa fi venit etc.
III) Modul CONDITIONAL-OPTATIV  indica o conditie sau o dorinta si are timpurile:
1)PREZENT, care indica o actiune desfasurata in momentul vorbirii sau in viitor. Este alcatuit din verbul auxiliar a avea +  infinitivul verbului de conjugat.
eu as invata/ tu ai invata/ el/ea ar parea/ noi am merge/voi ati dormi/ ei/ele ar veni;
2)PERFECT, care indica o actiune desfasurata in trecut. Este alcatuit din verbul auxiliar a avea+ verbul auxiliar ‘’a fi’’+ participial verbului de conjugat: eu as fi spalat, tu ai fi parut, el ar fi mers, noi am fi venit, voi ati fi coborat, ei ar fi sosit.
IV) Modul IMPERATIV  exprima o rugaminte, un indemn, un ordin, o porunca si are forme doar pentru persoanele a II-a, nr. singular si  plural, avand:
                              Forma afirmativa:
Conjugarea I     Conjugarea a II-a     Conjugarea a III-a      Conjugarea a IV-a
(tu )canta!             (tu) vezi!                        (tu) du!                      (tu) vino!
(voi) cantati!       (voi) vedeti!                (voi) duceti!                ( voi) veniti!


FORMA  NEGATIVA:
Conjugarea I    Conjugarea a II-a  Conjugarea a III-a    Conjugarea a IV-a
tu nu certa!       tu nu bea!              tu nu face!              tu nu dormi!
voi nu certati!   voi nu beti!          voi nu faceti!        voi nu dormiti!
Atentie: Formele corecte ale verbelor a face, a duce, a zice la modul imperativ, pers. A II-a, singular sunt: Nu zice! Nu duce! Nu face! (se formeaza cu adverbul de mod de negatie ‘nu’ + infinitivul verbului de conjugat, fara prepozitia ‘a’: Nu spala! ( nu+ (a) spala!)
FUNCTIILE SINTACTICE ALE MODURILOR  NEPERSONALE:
 MODUL INFINITIV  exprima numele actiunii, al starii. Este forma cu care verbul se gaseste in dictionar; (este insotit de prepozitia ‘a’). Exemple: a spala, a manca, a vedea, a parea, a merge, a face , a veni, a sosi, a cobori, a dobori etc.
Subiect: A ierta este omeneste.
Nume predicativ: Placerea lui era a scrie.
Complement direct: Batranul incepe a povesti.
Complement indirect: S-a saturat a astepta mereu..
C.c. de timp: A sosit  inainte de a rasari soarele.
C.c. de mod: Ionel a  plecat  fara a anunta.
Atribut verbal: Dorinta de a pleca il bucura..
 MODUL GERUNZIU exprima actiuni in plina desfasurare. Se formeaza cu sufixele –and (vazand) si –ind (citind). Forma de negativ se obtine cu prefixul ne-.: neauzind, nedorind, nemaivazand etc.
Subiect: Se aude cantand.
Atribut verbal: Am vazut oameni invatand.
Complement indirect: S-a saturat invatand.
Complement direct: Aud tipand .
C.c. de mod: Baiatul mergea  cantand.
C.c de timp: Vazandu-l, mi-am amintit ce voiam sa-I spun.
C. c. de cauza: Impiedicandu-se, a cazut si si-a  julit genunchiul.
CU VALOARE DE ADJECTIV, poate fi: Nume predicativ: Ea este suferinda.
Atribut adjectival: Se vad cosuri fumegande. Ma impresionau mainile ei tremurande.
 III) MODUL PARTICIPIU exprima actiuni terminate si suferite de o fiinta sau de un lucru, avand valoare de adjective: citit, citita, cititi, citite.
Verbul la participiu are urmatoarele valori:1) verbala:atunci cand intra in componenta unor forme verbale compuse: modul indicativ, timpul perfect compus: am scris; -indicativ, viitor anterior:voi fi scris; conjunctiv prezent: sa fi scris; conditional –optativ perfect: as fi scris; infinitiv perfect: a fi scris; diateza pasiva : este scris.
2)valoare adjectivala:Cand determina ( are ca regent) un substantiv sau un verb copulativ: Lucrarea prezentata a placut tuturor. Floarea este inflorita.
3) valoare adverbiala: cand determina un verb predicativ: vorbeste ragusit; calca apasat; spune deschis, citeste sacadat;
4) valoare substantivala, cand primeste articol hotarat: Rasfatatul ne enerva mereu. Invatatul reuseste in viata.
IV) MODUL SUPIN denumeste scopul, destinatia, provenienta unei actiuni sau a unui obiect. Este alcatuit din prepozitiile de, dupa, la,  pentru spre +participiul verbului de conjugat. Forma negativa se obtine cu ajutorul prefixului ne-, adaugat participiului.
Subiect: E usor de invatat.
Nume predicativ: Masina este de tocat.
Atribut verbal: Masina de tocat  s-a defectat..
Complement direct: Am terminat de citit.
Complement indirect: S-a saturat de invatat.
C.c. de loc: Vine de la scaldat.
C.c. de timp: A venit dupa semanat.
C.C. scop : Merge in padure pentru vanat.