duminică, 27 iulie 2014

Prof. Mirela Broasca: Pronumele-fisa recapitulativa



Pronumele

Pronumele este compus din urmatoarele grupuri de cuvinte: (pro + nomen = pentru nume)

Pronumele este partea de vorbire flexibila care inlocuieste un tantiv (nume).

PRONUMELE PERSONAL tine locul persoanelor ( I, a II-a, a III-a, singular si plural).
PERSOANA I
Cazuri
Intrebare
Singular
Plural
Functie sintactica
Forme accentu­ate
Forme neaccentuate
Forme accentuate
Forme neaccentuate
N.
cine?
eu
-
noi
-
subiect
Ac.
(pe) cine ?
(pe) mine
ma, m-
(pe) noi
ne
complement direct
D.
cui?
mie
imi, mi
noua
ne, ni
complement indirect
G.
al, a, ai, ale cui?
-
-
-
-
-
V.
-
-
-
-
-
-
PERSOANA a II-a
Cazuri
Intrebare
Singular
Plural
Functie sintactica
Forme accentu­ate
Forme neaccentuate
Forme accentuate
Forme neaccentuate
N.
cine?
tu
-
voi
-
subiect
Ac.
(pe) cine ?
(pe) tine
te-
(pe) voi
va, v-
complement direct
D.
cui?
tie
iti, ti-
voua
va, vi, v-
complement indirect
G.
al, a, ai, ale cui?
-
-
-
-
-
V.
-
tu!
-
voi!
-
-

Observatii

Pronumele de persoana I si a II-a au aceleasi forme pentru masculin si feminin, iar cele de persoana a III-a au forme speciale pentru masculin si feminin.
Pronumele personale de persoana I si a II-a nu au forme pentru cazul genitiv. Vocativ au numai  pronumele personale de persoana a II-a singular si plural (tu; voi).
Pronumele personal la acuzativ are forme accentuate si neaccentuate.
PERSOANA a III-a (masculin)
Cazuri
Intrebare
Singular
Plural
Functie sintactica
Forme accentu­ate
Forme neaccentuate
Forme accentuate
Forme neaccentuate
N.
cine?
el
-
ei
-
subiect
Ac.
(pe) cine ?
(pe) el
il, l-
(pe) ei
ii, i-
complement direct
D.
cui?
lui
ii, i-
lor
le, li
complement indirect
G.
al, a, ai, ale cui?
lui
-
lor
-
atribut pronominal genitival
V.
-
-
-
-
-
-
PERSOANA a III-a (feminin)
Cazuri
Intrebare
Singular
Plural
Functie sintactica
Forme accentu­ate
Forme neaccentuate
Forme accentuate
Forme neaccentuate
N.
cine?
ea
-
ele
-
subiect
Ac.
(pe) cine ?
(pe) ea
o-
(pe) ele
le-
complement direct
D.
cui?
ei
ii, i-
lor
le, li
complement indirect
G.
al, a, ai, ale cui?
ei
-
lor
-
atribut pronominal genitival
V.
-
-
-
-
-
-
La persoana a III-a in afara de pronumele el, ea, ei, ele se folosesc si pronumele personale: dansul, dansa, dansii, dansele.
Pronumele personal de politete are forme numai pentru persoanele a II-a (dumneata, dumitale, dumneavoastra) si a III-a (dumnealui, dumneaei, dumnealor).
Pronumele personal neaccentuat la dativ poate determina un substantiv la nominativ sau la acuzativ : palaria-mi, palaria-ti, palaria-i. In asemenea constructii pronumele la dativ are sens posesiv: palaria mea, palaria ta, palaria ei (lui). Acest dativ se numeste dativ posesiv.
Determinand un substantiv, pronumele personal la dativul posesiv are functie sintactica de atribut pronominal.
Formele neaccentuate ale persoanei I si a II-a singular la cazul dativ (mi-, ti-, imi, iti) se intrebuinteaza cu rol stilistic in basmele si baladele populare pentru a arata ca povestitorul participa sufleteste la desfasurarea actiunii. Dativul folosit in acest scop se numeste dativ etic:
“Setila repede-repede mi ti le-a supt pe toate de-a randul.”
(I. Creanga)
Pronumele la dativul etic nu are functie sintactica.

Model de analiza pentru pronume

“Peste gatul incordat al calului, cu fruntea ridicata sus, ochii lui privesc si piata goala dimprejurul lui parca se umple de lume.
Indaratul ei un ceas a batut si tot soiul de oameni au inceput sa roiasca spre vechile curti unde tinea el sfat odata.”
(D. Anghel)
lui = pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul genitiv, functie sintactica de atribut pronominal genitival.
dimprejurul lui = pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul genitiv, precedat de prepozitia compusa „dimprejurul”, functie sintactica de atribut pronominal prepozitional;
indaratul ei = pronume personal, persoana a III-a, genul feminin, numarul singular, cazul genitiv, precedat de prepozitia „indaratul”, functie sintactica de complement circum­stantial de loc.
el = pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul nominativ, functie sintactica de subiect.
“Si stepa toata imprejur
La strigatu-mi va rasari
Cu dansa slobod m-oi iubi,
Uitand de oasele-ti pustii…”
(I. Pillat)
mi = pronume personal, persoana I, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata, functie sintactica de atribut pronominal;
cu dansa = pronume personal, persoana a III-a, genul feminin, numarul singular, cazul acuzativ, precedat de prepozitia simpla „cu”, functie sintactica de complement indirect;
ti = pronume personal, persoana a II-a, numarul singular, cazul dativ posesiv (oasele tale), forma neaccentuata, functie sintactica de atribut pronominal.

Pronumele de intarire insoteste un pronume personal (el insusi) sau un substantiv (eleva insasi) cu scopul de a-l preciza; este folosit numai ca adjectiv pronominal de intarire.

Aceste forme sunt alcatuite din vechile pronume personale ins(u), carora li s-au adaugat formele de dativ ale pronumelor personale sau reflexive neaccentuate : mi, ti, si, ne, va, le.
SINGULAR
PLURAL
Masculin
Feminin
Masculin
Feminin
ins (u)

ins (a)

ins (i)

ins (e)


-mi (eu)

-mi (eu)

-ne (noi)

-ne (noi)

-ti (tu)

-ti (tu)

-va (voi)

-va (voi)

-si (el)

-si (ea)

-si (ei)

-si (ela)
Insotind un pronume personal sau un substantiv, devin adjective pronominale de intarire si se acorda in gen, numar si caz cu pronumele personal sau cu substantivul determinat.
“Si cea dintai scolarita a fost insasi Smarandita popii.”
(I. Creanga)
Noi insine am intarziat.



Pronumele reflexiv

Pronumele reflexiv inlocuieste obiectul asupra caruia se exercita in mod direct sau indirect actiunea unul verb.

Pronumele reflexiv prezinta particularitati morfologice si sintactice distincte :
-    are numai cazurile acuzativ si dativ, iar formele au aceeasi persoana si acelasi numar ca si subiectul verbului determinat.
-    reprezinta aceeasi persoana ca si subiectul, avand forme proprii numai pentru persoana a III-a.
Ac. pe sine, se, s-
D. siesi, sie, isi, si-
- aceste forme sunt nediferentiate dupa gen si numar, iar la persoanele I si a II-a se folosesc formele neaccentuate de acuzativ si de dativ ale pronumelui personal.
In cadrul pronumelui reflexiv putem distinge :
  • reflexivul dinamic, care exprima o actiune cu participarea intensa a subiectului, construit cu pronume in acuzativ, dar si in dativ: ma gandesc, se teme, isi inchipuie, isi imagineaza;
  • reflexivul obiectiv exprima coincidenta dintre subiectul si obiectul actiunii: a se imbraca, a se trezi;
  • reflexivul reciproc arata ca actiunea este savarsita de doua sau mai multe persoane, fiecare suferind rezultatul actiunii celuilalt: a se certa, a se iubi, a se bate, a se saluta.
In multe constructii, pronumele reflexive neaccentuate la dativ determina un substantiv, au sens posesiv si functie sintactica de atribut pronominal (dativul posesiv).

Model de analiza pentru pronumele reflexiv

Isi ia palaria de pe cap.
Costel si-a bagat banii in chimir.
Pronumele reflexive isi, si- determina substantivul “palaria”, respectiv “banii” si arata ca subiectul (el – Costel) este posesorul obiectului “palaria”, respectiv “banii”.
isi = pronume reflexiv, persoana a III-a, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata, functie sintactica de atribut pronominal,
si- = pronume reflexiv, persoana a III-a, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata, functie sintactica de atribut pronominal.
Specificul pronumelor reflexive cu sens posesiv consta, deci, in faptul ca ele determina un substantiv, care denumeste obiectul posedat de subiect.
Pronumele reflexiv sine, construit cu diferite prepozitii are urmatoarele functii sintactice :
  • atribut pronominal prepozitional:
Iubirea de sine inseamna egoism.
  • complement direct:
Cine nu se pune pe sine jertfa nu-i vrednic sa stapaneasca.
  • complement indirect:
Vorbeste mereu despre sine.
  • complement circumstantial de loc:
L-a asezat langa sine.

Pronumele demonstrativ

Pronumele demonstrativ inlocuieste numele unui obiect indicand totodata apropierea, departarea obiectului ori identitatea acestuia cu sine insusi sau cu alt obiect.

Tipurile de pronume demonstrative sunt:
  • pronume demonstrativ de apropiere: simpleacesta, aceasta; compusecestalalt, ceastalalta;
  • pronume demonstrativ de departare: simpleacela, aceea; compusecelalat, cealalta;
  • pronume demonstrativ de identitate: compuseacelasi, aceeasi.
Pronumele demonstrative disting opozitii:
de gen: acesta/aceasta; acela/aceea; acelasi/aceeasi; celalat/cealalta;
de numar: acesta/acestia; aceasta/acestea; acela/aceia;
de caz: acesta/acestia (N.-Ac.); acestuia/acestora (D.-G.)
Dintre valorile de intrebuintare trebuie consemnata folosirea cu sens neutru a formelor de feminin: aceasta, asta, aceea. Sensul neutru se refera la faptul exprimat intr-o comunicare:
Aceasta intre noi adesea o vedem
Si numai cu cei mari egalitate vrem.”
(G. Alexandrescu)
Formele populare ale pronumelui demonstrativ sunt: asta, asta, ala, ala, astalalt, astalalta, alalalt, ailalta:
„Stii ca are haz si asta?”
(I. Creanga)
Cand pronumele demonstrativ determina un substantiv (omul acela), el isi schimba valoarea gramaticala devenind adjectiv pronominal demonstrativ si acordandu-se cu substantivul determinat in gen, numar si caz, cu functia sintactica de atribut adjectival.
Topica
Adjectivele demonstrative pot sta inainte sau dupa substantiv, exceptie facand adjectivul demonstrativ de identitate, care sta numai inaintea substantivului (acelasi elev, aceiasi oameni). Adjectivele demonstrative compuse nu-si schimba forma, indiferent de pozitia lor fata de substantiv (omul celalalt, celalalt om), pe cand adjectivele demonstrative simple pierd particula „-a” cand sunt antepuse: acest elev, acel creion, fata de elevul acesta, creionul acela.
Pronumele si adjectivele demonstrative la feminin singular (fata aceea/aceeasi fata) se scriu cu diftongul ea spre deosebire de formele masculin de plural, care se scriu si se pronunta cu diftongul ia: (copiii aceia/aceiasi oameni).

Model de analiza pentru pronumele demonstrativ

Acestia sunt prietenii celorlalti. Ei au ramas aceiasi.
acestia = pronume demonstrativ de apropiere, simplu, forma literara, genul masculin, numarul plural, cazul nominativ, functie sintactica de subiect
celorlalti = pronume demonstrativ de departare, compus, forma literara, genul masculin, numarul plural, cazul genitiv, functie sintactica de atribut pronominal genitival
aceiasi = pronume demonstrativ de identitate, compus, forma literara, genul masculin, numarul plural, cazul nominativ, functie sintactica de nume predicativ
„Pe vremea cand apele acestora netezeau aceleasi campii, scoarta pamantului lucra, incretindu-se treptat…”
(G. Bogza)
acestora = pronume demonstrativ de apropiere, forma literara, genul feminin, numarul plural, cazul genitiv, functie sintactica de atribut pronominal genitival
aceleasi = adjectiv pronominal demonstrativ de identitate, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, functie sintactica de atribut adjectival

Pronumele posesiv inlocuieste numele obiectului posedat si indica persoana posesorului.

Din structura sa face parte articolul posesiv (al, a, ai, ale) si are forme diferite dupa persoana, gen, numar si partial, dupa caz.
Articolul posesiv al, ai, a, ale se schimba dupa genul si numarul obiectului posedat inlocuit.
cartea / cartile / pomul / pomii – a mea / ale mele / al meu / ai mei.
Pronumele propriu-zis se modifica in functie de persoana si numarul posesorilor:
Cartea este a mea. (persoana I, numarul singular)
Cartea este a ta. (persoana a II-a, numarul singular)
Cartea este a noastra. (persoana I, numarul plural)
Pronumele posesiv are genul, numarul si cazul substantivului substituit.
Pe banca sunt ale noastre (cartile) – genul feminin, numarul plural, cazul nominativ.
Pe-al meu (caietul) l-a corectat – genul neutru, numarul singular, cazul acuzativ.
Functii sintactice
  • subiect: Ai nostri au plecat.
  • nume predicativ (in nominativ): Cartea este a ta.
  • nume predicativ (in acuzativ): Darurile sunt pentru ai tai.
  • atribut pronominal prepozitional: El nu privea lumea cu ochi ca ai nostri.
  • atribut pronominal genitival: Am ascultat parerea alor sai.
  • complement direct: I-am vazut pe ai vostri.
  • complement indirect (in acuzativ): Discutam despre ai tai.
  • complement indirect (in dativ): Le-am spus alor mei vestea.
  • complement circumstantial de loc: Gigel s-a intors la ai sai plin de trofee.
  • complement de agent: Banca a fost reparata de ai nostri.

Observatii:

Cazurile dativ si genitiv se exprima prin articolul posesiv, care are forma alor, urmat de formele pronumelui care arata mai multe obiecte posedate: alor mei, alor tai, alor sai, alor nostri, alor vostri.
Le-am dat alor tai cartea. (complement indirect)
Sfatul alor mei l-am ascultat. (atribut pronominal genitival)
Ei au navalit asupra alor nostri. (complement indirect)
Cand determina un substantiv care denumeste obiectul posedat, pronumele posesiv isi schimba valoarea gramaticala, se acorda cu substantivul determinat in gen, numar si caz si devine adjectiv pronominal posesiv, cu functie sintactica de atribut adjectival.
Sora mea a plecat cu prietenii sai.

Model de analiza pentru pronumele posesiv

Sinan se mira de indrazneala alor nostri. El gasi de cuviinta sa spuna si alor sai.”
(N. Balcescu)
alor nostri = pronume posesiv (un singur obiect posedat, mai multi posesori), persoana I, numarul plural, genul masculin, cazul genitiv, functie sintactica de atribut pronominal genitival.
alor sai = pronume posesiv (mai multe obiecte posedate, un singur posesor), persoana a III-a, numarul singular, genul masculin, cazul dativ, functie sintactica de complement indirect.
„Acel imparat mare si puternic isi intinsese marginile imparatiei sale si toti imparatii erau indatorati a-i da cate un fiu de-ai sai ca sa-i slujeasca.”
(P. Ispirescu)
sale = adjectiv pronominal posesiv (un singur obiect posedat, un singur posesor), persoana a III-a, numarul singular, genul feminin, cazul genitiv, functie sintactica de atribut adjectival.
de-ai sai = pronume posesiv (mai multe obiecte posedate, un singur posesor), persoana a III-a, numarul singular, genul masculin, cazul acuzativ, precedat de prepozitia „de”, functie sintactica de atribut pronominal prepozitional.;

 

vineri, 25 iulie 2014

Prof. Mirela Broasca: Compunere referitoare la opinia despre semnificatiile si/ sau despre mesajul textului'' Dormitorul de iedera '', de Veronica Niculescu



Citeste cu atentie textul dat:
        Parintii ei nu au avut niciodata masina, Sonia a ramas si acum un pieton convins. Daca intr-o zi nu parcurge trei, patru kilometri, nu poate sa doarma. Pentru un om care merge atat de mult, ar putea sa para ciudat ca evita drumurile principale. Si totusi ea, ca un animal nocturn, fortat sa circule la lumina zilei, in vazul lumii, a ales mereu sa se strecoare pe strazile mici, preferand ocoluri nu totdeauna la indemana.
       Alege si acum astfel de drumuri - inguste, pustii- tocmai fiindca ele, precum niste buzunare secrete, de interior, paralele cu drumurile larg croite, la vedere, alcatuite confortabil pentru restul lumii, pentru tot restul lumii, sunt paralele cu lumea insasi. Ceilalti oameni sunt niste spectatori care o paralizeaza. Acum e convinsa ca de lumea intreaga fugea apucand mereu pe acea alee, unde doar cainii de dupa garduri luau in seama zgomotul pasilor vreunui ratacit de buna voie.
(Veronica Niculescu, Dormitorul de iedera)
Scrie un text de 15-20 de randuri in care sa iti exprimi opinia despre semnificatiile si/ sau despre mesajul fragmentului citat din textul Dormitorul de iedera scris de Veronica Niculescu (motivarea clara/ logica a opiniei, motivarea acesteia prin referire la textul dat).
In opinia mea, mesajul fragmentului citat este refuzul unor oameni de a se integra intr-o lume in care nu se regasesc.

   Un prim argument relevant in sustinerea opiniei mele este placerea Soniei de a strabate orasul, dar de a evita locurile aglomerate si strazile intens circulate. De fapt, umbletul ei nu este o simpla plimbare, ci o ratacire, un pelerinaj, o explorare a misterului ascuns al orasului. Dorinta de necunoscut si de intimitate ii este implinita de strazile laturalnice, care par a aminti de alcatuirea adanca a sufletului nostru. Ele nu sunt simple "buzunare", ci unele de natura interioara, niste spatii care seamana secretelor fiecaruia.
      Un alt argument semnificativ il constituie unicitatea acestui personaj, surprinsa cu ajutorul comparatiei "ca un animal nocturn", care sugereaza sensibilitatea si inadaptarea Soniei la  lumea obisnuita din sentimentul ca ceilalti nu o inteleg, dar si din teama de a le semana tuturor celor care o inhiba,  care o "paralizeaza". Sonia recurge la autodefinire prin opozitie cu ceilalti si alege un traseu atipic, mai putin vizibil tocmai pentru a fi ea insasi. Sonia incepe sa se descopere pe sine prin negarea constrangerilor  sociale  sau a solutiilor simple, simbolizate de drumurile largi si drepte. Ea intuieste  ca nu tot ceea ce se vede este si autentic.
   In concluzie, consider ca asemenea fiinte umane cu adevarat libere isi pot crea -in ciuda insingurarii voite -un univers propriu, o lume paralela infinit mai frumoasa si mai adevarata decat viata banala a majoritatii dintre noi.
 

Prof. Mirela Broasca: Recomandări privind identificarea /sesizarea semnificaţiei / mesajului unei opera lirice



Recomandări   privind  identificarea /sesizarea  semnificaţiei / mesajului  unei opera  lirice

1 Citeşte    cu atenţie şi integral  poezia.
2. Identifică acele combinaţii neobişnuite de cuvinte şi încearcă să-ţi explici ce a vrut scriitorul să   sugereze  cu ajutorul lor.
 3.Identifică  tema - despre ce e vorba, la modul general:
·    Teme posibile:
dragoste  (  maternă,  filială,  faţă de o persoană de sex opus,   împlinită,   pierdută, trecută,  dorită,  visată,  imposibilă, posibilă aşteptată   etc);   natură  (terestră -regnul vegetal, animal, mineral-, cosmică,  impunătoare,   calmă,  dezlănţuită, prietenoasă,  rece, potrivnică omului,   ciudată, familiară,  intimă, plină de viaţă,    pustiită etc.);  trecerea timpului (   bătrîneţe, copilăria care a trecut,)  creaţia  (  poet şi poezie,   forţa  sau slăbiciunea cuvintelor,  inspiraţia,    izolarea poetului/ scriitorului  în sfera ideilor,  religie (  relaţia omului cu Dumnezeu ), istorie, viaţa socială;  viaţa micilor  vieţuitoare; bucuria jocului;.
Tema se identifică   prin recunoaşterea câmpurilor lexicale dominante: dacă întâlnim foarte multe cuvinte din câmpul lexical al naturii  este probabil  că va fi vorba despre  o descriere de natură, prin care poetul îşi exprimă o stare sufletească prilejuită de contemplarea unui peisaj.
De multe ori însă   apariţia unor elemente  de natură      urmăreşte sugerarea unor idei care depăşesc simpla descriere.  Peisajele, natura, pot deveni simple pretexte pentru a vorbi despre  iubire, creaţie, relaţia omului cu timpul,  cu istoria etc. Nu este lipsit de importanţă   nici raportul care se stabileşte între  universul uman şi  cel al naturii : absenţa / prezenţa omului  în peisaj.
În poezie pot apărea mai multe câmpuri lexicale; observaţi  relaţiile care se stabilesc între ele: opoziţii / echivalenţe/ intersectii. Posibile opoziţii : mişcare / nemişcare ; ardoarea  trăirii  / încremenire etc.

 Indicii:
·    repetiţiile ;
·    cuvintele cheie;
·    titlul poeziei;
·    începutul  şi sfârşitul ei;
·    folosirea unor cuvinte cu valoare de simbol
Nu trebuie să uitaţi că în literatură,  şi mai ales în poezie,  cuvintele nu sunt folosite cu sensul lor propriu;  intrând în combinaţii cu alte cuvinte, ele  pot  exprimă altceva.

4.Stabileşte  care este  atitudinea  poetului faţă de tema prezentată: admiraţie, tristeţe, neîncredere, ironie, sarcasm, tandreţe, respingere, stisfacţie surprindere faţă de afirmaţia cuiva, desconsiderarte, nemulţumire, avertizare etc.
5. Identifică  stările  sufleteşti,  sentimentele  pe care le degajă  poezia. Pentru  recunoaşterea acestora fii atent la  adjectivele  şi substantivele abstracte folosite, precum şi la unele verbe care exprimă stări.
§      Stări lirice: melancolia, detaşarea, meditaţia, contemplarea  naturii, admiraţia,  resemnarea,
anticiparea  unei bucurii, împăcarea,  revolta,  neliniştea, comuniunea.
plăcerea, dezgustul,  dezapobarea, satisfacţia răutăcioasă, indignarea,  nemulţumirea, reproşul etc.
6.Stabileşte  atmosfera  care se  degajă din poezie; familiară /stranie/ monotonă, apăsătoare/ feerică/  tensionată /meditativă etc.
Indicii importante oferă  prezenţa unor adjective sau a unor substantive din câmpul lexical al culorilor şi al stărilor sufleteşti.

Atenţie !  Organizează-ţi   compunerea în funcţie de reperele date !


Exprimarea opiniei

Schemă
Varianta 1. În  situaţia în care se poate descifra uşor tema poeziei:

În opinia mea  ( După părerea mea, Eu cred că  etc)  ,  poezia ....  prezintă   în chip plastic un peisaj / o meditaţie despre timp/  despre  creaţie / despre  puterea iubirii ( sau despre  cât de trecătoare este ea),  despre copilărie / despre  bătrâneţe /  despre universul micilor vieţuitoare  despre  ......etc. Un argument în sprijinul  afirmaţiei mele  îl reprezintă  prezenţa unui număr mare de cuvinte din  câmpul lexical al...., cum ar fi   „...”, „  ...”etc.
( Ceea ce mă determină să fac această afirmaţie, este în  primul rând  prezenţa unui număr mare de cuvinte din câmpul lexical al........).
Un rol important în  sesizarea semnificaţiei acestui text îl au figurile de stil şi imaginile poetice.  Spre ilustrare,  putem  cita  personificarea / epitetul/ inversiunea/ etc  care  sugerează.....( Se vor comenta  figuri de stil, în strânsă legătură cu afirmaţiile făcute mai înainte.)
De asemenea, imaginile vizuale/auditive/olfactive / dinamice  precum ... contribuie la conturarea unei  atmosfere  calme/ tensionate/ melancolice/ neliniştitoare / apăsătoare/  optimistă/ gravă / sumbră / feerică/ armonioase. ( Se vor comenta imagini poetice)
În concluzie, putem afirma  că această poezie ne vorbeşte , într-un limbaj sugestiv despre un peisaj surprins în timpul ..../, despre un peisaj  care trezeşte  pace/ nelinişte etc;  despre   puterea şi frumuseţea artei / a trudei  pe care aceasta o presupune;/ despre ......( concluzia va  dezvolta ideea de început ).

Varianta 2.
Ca orice operă literară, şi mai ales ca orice  text liric,  mesajul   cuprinde referiri la sentimente şi stări sufleteşti.
După  părerea mea, în acest text,  sentimentele  transmise sunt de  încântare/ tristeţe/ admiraţie/ disperare/ bucurie/ nostalgie/ uimire /compasiune / tensiune/ bucurie, aşteptare/  înfrigurare/ îndoială / plăcere/ dezgust/ dezaprobare/ satisfacţie/ indignare, nemulţumire/ reproş  etc. faţă de... . Impresia aceasta  se susţine şi la o lectură  mai atentă a poeziei, datorită prezenţei unor cuvinte precum... / a unor verbe la timpul trecut / viitor etc care sugerează....
 Poetul a ales ca mod de expunere pentru  exprimarea acestor sentimente, a stărilor sufleteşti  descrierea/ monologul/ falsul dialog , ceea ce se reflectă  în  folosirea unui număr mare de adjective şi substantive / substantive în  vocativ,  propoziţii exclamative / interogative cum ar fi...De asemenea ,  modul de organizare al versurilor  contribuie la  realizarea unei atmosfere de... care este amplificată  de prezenţa   epitetului, inversiunii etc.
Un rol important în  sesizarea semnificaţiei acestui text îl au figurile de stil şi imaginile poetice. Spre ilustrare,  putem  cita  personificarea / epitetul/ inversiunea/ metafora  etc  care  sugerează.....( Se vor comenta  figuri de stil, în strânsă legătură cu afirmaţiile făcute mai înainte.)
De asemenea, imaginile vizuale/auditive/olfactive / dinamice  precum.... contribuie la conturarea unei  atmosfere  calme/ tensionate/ melancolice/ neliniştitoare / apăsătoare/  optimistă/ gravă / sumbră / feerică/ armonioase etc.( Se vor comenta imagini poetice).
În concluzie,   putem afirma că  poezia reuşeşte să  ne emoţioneze prin sentimentele  de  ...... pe care le degajă / prin felul cum  prezintă .......

 







marți, 22 iulie 2014

Prof. Mirela Broasca: Modurile nepredicative (nepersonale) ale verbului


 MODURILE NEPERSONALE (NEPREDICATIVE) ALE VERBULUI:

 INFINITIV:
 -aratã numele actiunii;
 -este forma cu care verbul se gaseste in dictionar
-se recunoaşte dupa prepoziţia "a";
-forma de infinitiv ne da conjugarea verbului;
-este singurul mod nepersonal care are timp:
-prezent:A cânta
-perfect:A fi cântat
-ajuta la formarea unor moduri si timpuri:a) viitor simplu:Voi cânta.
b)conditional optativ prezent: Aş fi cântat.
c)forma negativã de imperativ: Nu cânta(tu)!
-are urmatoarele funcţii sintactice:
a)subiect:A trãi inseamna a munci. A citi este pasiunea mea.E uşor a scrie versuri.
b)nume predicativ: Dorinţa noastrã este de a câştiga. A fugi de muncã inseamna a dezerta de la datorie.
c)atribut:Visul de a reuşi este indrazneţ. Pasiunea de a picta nu o avem toţi.
d)complement direct: Nu poate vorbi. Începu a striga.
e)complement indirect:M-am sãturat a aştepta. M-am plictisit a repeta. Se teme a pleca noaptea la drum.
f)complement circumstanţial:Nu a salutat inainte de a pleca.A plecat fãrã a repeta.Invãţãm spre a ne îmbogãţi cunoştinţele.
Observatie!
Infinitivul lung prin articulare cu articol hotãrât devine substantiv.I-a slãbit vederea. Plimbarea in aer liber este recomandatã.

GERUNZIU:
-aratã o acţiune in plinã desfaşurare;
-se recunoaşte dupã terminaţiile:-ÂND;-IND;
-unele gerunzii se ortografiazã cu 2 "i"ex: fiind, ştiind.
-se scrie cu cratimã când se rosteşte împreunã cu un pronumeformã neaccentuatã. ex:vãzând-o, crezându-l, ascultându-i.
-NU are funcţie de predicat, ci alte funcţii sintactice:
a)subiect: Se aude bãtând.Se aude strigând.
b)atribut verbal: Copii ţipând se aud afara. Trec soldaţi cântând.
c)complement direct: Aud fluierând.Vãd luminând.
d)complement indirect: S-a mulţumit ascultând. M-am sãturat repetând.
e)complement circumstantial: Dunãrea curge şuşotind.
Intrând, s-a aşezat tãcut.Mergând,  l-am întâlnit.
Îmbolnãvindu-se, nu a venit la scoalã.
Observatie!
Un gerunziu îşi pierde valoarea verbalã în anumite circumstanţe, devenind substantiv prin articulare sau adjectivare prin acord cu substantivul. Suferindul intinse o mânã tremurândã. Femeia era suferindã.


PARTICIPIU:
 -aratã o acţiune suferitã de cineva;
-este forma adjectivalã averbului: spus, spusã, spuşi, spuse; privit, privitã, priviţi, privite.Am citit toatã cartea
-valoare adjectivalã: : Oameni citiţi converseazã uşor.
-valoare adverbialã: Vorbeşte deschis cu toatã clasa.

-un participiu are urmãtoarele valori:
a)verbalã:
-ajutã la formarea unnor timpuri:-perfect compus: A citit
-viitor anterior-Voi fi citit
-conjunctiv perfect-Sã fi citit
-condiţional-optativ perfect-Aş fi citit
-infinitiv perfect-A fi citit
-diatezã pasivã-Este ascultat
b)adjectivalã
- când se acorda in gen,numãr si caz cu substantivul determinat.
-are urmãtoarele functii sintactice:
atribut adjectival:Cuvintele spuse m-au impresionat.
nume predicativ:Câmpia este înverzitã.
C.C.mod: El calca apasat.
c)adverbialã-când determinã un verb.Vorbeşte rãguşit.
Observatie!
Un participiu articulat devine substantiv. Bãtutul covoarelor este interzis în orele de linişte.-valoarea stilisticã a participiului este EPITETUL.

SUPIN:
 -aratã scopul sau destinaţia;
-este un participiu cu forma fixã + o prepoziţie;
ex: de învãţat, pentru arat, la scãldat etc.
-are urmãtoarele funcţii sintactice:
a)subiect:E lesne de vandut dar anevoie de cumpãrat.
b)nume predicativ: Poezia este de învãţat.
c)complement direct: Avem de terminat compunerea.
d)complement indirect: M-am sãturat de aşteptat.
e)complement circumstanţial:
-de loc:Vara mergem la scãldat.
-de scop:În curând vor ieşi tractoarele la arat.
 

Prof. Mirela Broasca: Numeralul-fisa recapitulativa



NUMERALUL-FISA RECAPITULATIVA

Numeralul este partea de vorbire flexibila care are inteles lexical deplin si exprima un numar sau ordinea numerica a obiectelor.

Numeralul dupa structura  poate fi:
a) numerale simple: doi, cinci, zece, suta, milion etc.
b) numerale compuse: doisprezece, treizeci si doi, saptezeci etc.
Numeralul dupa sens  poate fi:
a) numerale cardinale: sapte, noua, o mie etc.
Numeralele cardinale exprima un numar abstract sau concret : sase, unsprezece, douazeci etc.
b) numerale ordinale: al doilea, a doua, al saptelea etc.
Numeralele ordinale exprima ordinea prin numarare a obiectelor: intaiul, al treilea, a treia, al unsprezecelea.
Numeralul are valoare substantivala cand este folosit singur in context, in sensul ca nu arata numarul obiectelor denumite printr-un substantiv sau ordinea acestora.
Cei cinci au sosit tarziu.
Colegul tau este al doilea.
Numeralul indeplineste aceleasi functii sintactice ca si substantivul.
subiect
Cei doi sunt in clasa.Al treilea n-a fost prezent.
nume predicativ
Noi suntem patru.
atribut genitival
Propunerea celor trei a fost acceptata.
complement direct
Ii astept pe cei doi.
complement indirect
M-am adresat celor trei.
Cand insotesc un substantiv numeralele cardinale de la “unu” la “nouasprezece” (inclusiv), precum si numeralele ordinale, au valoarea adjectivala si functie sintactica de atribut adjectival:
Pe strada trec optsprezece elevi.
Ei locuiau in trei camere.
Eleva aceea este in clasa a doua.

Observatii:

Numeralele de la “douazeci” in sus au valoare substantivala si cand sunt urmate de un substantiv, iar substantivul respectiv este legat de numeral prin prepozitia de, cu functie sintactica de atribut prepozitional:
Noi am cumparat douazeci si cinci de caiete.
douazeci si cinci = numeral cardinal propriu-zis, compus, cu valoare substantivala, cazul acuzativ, functie sintactica de complement direct.
Numeralele cardinale colective exprima ideea de grupare a obiectelor:amandoi, amandoua, ambii, ambele, catesitrei, catesitrele, tustrei, tuspatru, tuscinci.
Pot avea:
  • valoare substantivala: In clasa au sosit amandoua.
  • valoare adjectivala: Tustrei feciorii babei umblau in carausie.” (I. Creanga)
Numeralele multiplicative exprima cresterea cantitativa proportionala si precisa a unui obiect sau a unei actiuni (indoit, insutit, dublu).
Pot avea:
  • valoare adjectivala cand determina un substantiv: Efortul indoit a fost rasplatit.
  • valoare adverbiala cand determina un verb: Noi am castigat intreit.
  • valoare substantivala prin articulare: Indoitul salariului a fost discutabil.
Numeralele distributive exprima gruparea si repartizarea numerica a obiectelor. Pot avea:
  • valoare substantivala: Cate patru s-au trezit.
  • valoare adjectivala: „Noaptea a lasat pe flori / Cate trei randuri de salbe.” (G. Cosbuc)
  • valoare adverbiala: Mergeau pe strada cate patru.
Numeralele adverbiale indica de cate ori insusirea sau caracteristica exprimata de adjectiv sau de adverb este superioara sau inferioara altei insusiri sau caracteristici.
Aceste numerale se numesc adverbiale, deoarece ca si adverbele determina un verb, un adjectiv sau un alt adverb.
Pot insoti:
  • un verb: El s-a lovit de trei ori in usa.
  • un adjectiv la gradul comparativ de superioritate: Oastea marelui vizir este de zece ori mai numeroasa decat a lui Mihai.
  • un adverb la gradul comparativ de superioritate: Primul concurent a alergat de doua ori mai repede decat al cincilea.

Observatii:

Numeralul adverbial o data se poate confunda cu substantivul o data si adverbul de timp odata. Contextul ne ajuta sa le distingem:
O data am citit, iar de doua ori am povestit. (numeral adverbial)
Am notat o data memorabila in carnet. (substantiv)
Ti-am povestit odata acea intamplare. (adverb de timp)