marți, 18 noiembrie 2014

prof. Mirela Broasca: Figurile de stil: Definitii; Exemplificari



FIGURILE DE STIL


          Figura de stil este un procedeu utilizat pentru a creşte expresivitatea unui text, care nu defineşte, ci sugerează, pentru că lumea prezentată este imaginară.


      I. PERSONIFICAREA este figura de stil prin care se atribuie însuşi omeneşti unor fiinţe necuvântătoare, unor lucruri, unor fenomene ale naturii.

       ,, Primăvară, mama noastră,
          Suflă bruma de pe coastă. “      ( Folclor )

       ,, Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă… “
                                                            ( Vasile Alecsandri – Iarna )

       ,, Singuratice izvoare fac cu valurile larmă… “
                                                            ( Mihai Eminescu – Călin ( file din poveste ) )

      II. COMPARAŢIA este figura de stil cu ajutorul căreia se exprimă un raport de asemănare între două obiecte, persoane sau acţiuni, cu scopul de a evidenţia sau de a evoca unul dintre termeni.

        ,, Soarele rotund şi palid se prevede printre nori
           Ca un vis de tinereţe printre anii trecători. “
                                                         ( Vasile Alecsandri – Iarna )

        ,, Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic. “
                                                         ( Mihai Eminescu – Călin ( file din poveste ) )

        ,, Frumos e câmpul ce se-ntide ca şi o mare de verdeaţă… “
                                                        ( Alexandru Macedonski – Pădurea )

        ,, … că-s plin de noroc ca broasca de păr … “
                                                       ( Ion Creangă – Amintiri din copilărie )

     III.  ENUMERAŢIA este figura de stil care constă într-o înşiruire de termeni de acelaşi fel  sau cu sensuri apropiate, făcută cu scopul de a evidenţia ideea exprimată.

        ,, Să strecor pe un fir de aţă
           Micşorata, subţirica şi nepipăita viaţă. “  ( Tudor Arghezi – Cuvânt )

       ,, … erau stigleţi cu pete de sânge, piţigoi rotunzi cu pene cenuşii şi negre, cintezi cu piepturile cărămizii. “                  ( Mihail Sadoveanu – În pădurea Pietrişorului )

      ,, Grăsuţ, curat, atrăgător,
         În fracul lui strălucitor
         Aşa era Apolodor “            ( Gellu Naum – Cărţile cu Apolodor )

     IV. REPETIŢIA este figura de stil care constă în reluarea de două sau de mai multe ori a aceluiaşi sunet, cuvânt, grup de cuvinte sau a aceleiaşi relaţii sintactice.

       Repetiţia, în funcţie de nivelul limbii la care se întâlneşte, este:
-                                      fonetică
-                                      lexicală
-                                      gramaticală

a) REPETIŢIA FONETICĂ

      1. ALITERAŢIA constă în repetarea unei consoane.

      ,, Şi-n creasta coifului înalt
         Prin vulturi vântul viu vuia,
         Vreun prinţ mai tânăr când trecea… “    ( George Coşbuc – Nunta Zamfirei )

     ,, Lacul codrilor albastru
       Nuferi galbeni îl încarcă… “                     ( Mihai Eminescu – Lacul )

     ,, Am discutat multe şi mărunte. “

      2. ASONANŢA constă în repetarea vocalei accentuate în două sau mai multe cuvinte.

     ,, Apele plâng clar izvorând în fântâne… “ ( Mihai Eminescu – Sara pe deal )

     ,, Las să vie cât de mulţi,
        Să ai cu cin să te lupţi.                          ( Pintea Viteazul )

     ,, Se plimbă ca vodă prin lobodă. “
       
  b) REPETIŢIA LEXICALĂ

            ,, Şi pluteşti, pluteşti, pluteşti,

              Printre alge, printre peşti

              Şi înoţi, înoţi, înoţi,
              Până simţi că nu mai poţi “                    ( Gellu Naum – Cărţile cu Apolodor )


           ,, O furnică mică, mică,
             Dar înfiptă, vasăzică… “                          ( Tudor Arghezi – O furnică )

         ,,   Stăpâne, stăpâne,
             Îţi cheamă ş-un câne… “                          ( Mioriţa )

             Vrea totul, ştie totul, poate totul.


      V. EPITETUL esta figura de stil care constă în determinarea unui substantiv sau a unui verb printr-un adjectiv sau adverb, evidenţiind însuşiri deosebite ale obiectului sau ale acţiunii.

        Epitetul ornant:
       ,, S-a dus zăpada albă de pe întinsul ţării… “  ( Vasile Alecsandri – Sfârşitul iernei… )

      ,, Dumbrava cea verde pe mal
         Se-oglindă în umedul val… “                         ( Mihai Eminescu – Frumoasă-i… )

        Epitete ale substantivului:
       ,, … se ridica departe într-un pisc prăpăstios, în vârful căruia săgeata spre cer un brad vechi, care vestea cel întâi, printr-un şuiet adânc, sosirea vânturilor. “
                                            ( Mihail Sadoveanu – În pădurea Pietrişorului )

        Epitete ale verbului:
       ,, … îmi pare
          că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul
          din care tainic curge noaptea peste văi… “ ( Lucian Blaga – Izvorul nopţii )

        Epitet simplu:
       ,, … or să-mi crească aripi ascuţite până la nori… “
                                                                ( Lucian Blaga – Izvorul nopţii )

        Epitet dublu:
        ,, Vesela, verde câmpie acu-i tristă, vestezită… “
                                                                 ( Vasile Alecsandri – Sfârşit de toamnă )
        Epitet triplu:
       ,, …răzbătea o chemare nedesluşită, moale, stânsă. “
                                                              ( Mihail Sadoveanu – În pădurea Pietrişorului )

        Epitet în cumul:
       ,, Rece, fragilă, nouă, virginală
          Lumina duce omenirea-n poală. “   ( Tudor Arghezi – Vânt de toamnă )



      Epitetul se poate combina şi cu alte figuri de stil, fiind:

-                                      Epitet personificator:
,, Lângă lacul care-n tremur somnoros şi lin se bate,
   Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prea luminate.”
                                                 ( Mihai Eminescu – Călin ( file din poveste ) )

-                                      Epitet metaforic:
,, În vremile bătrâne, cândva, nu se ştie când, acest fel de pereţi se aflau cu partea de din sus privind tocmai spre cer… “             ( Ioan Slavici – Popa Tanda )

-                                      Epitet hiperbolic:
,, Gigantică poart-o cupolă pe frunte… “  ( George Coşbuc – Paşa Hassan )

      VI. HIPERBOLA este figura de stil care constă într-o exagerare, prin mărirea sau micşorarea obiectului.

    Hiperbola apare totdeauna combinată cu o altă figură de stil:

-                                      Metaforă:
,, Gigantică poart-o cupolă pe frunte,
   Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger,
   Iar barda din stânga-i ajunge la cer,
   Şi vodă-i un munte. “                             ( George Coşbuc – Paşa Hassan )

-                                      Comparaţie:
,, Crapii-n ele-s cât berbecii,
   În pomi, piersici cât dovlecii,
   Pepenii de zahăr roşu,
   În grâu, spicul cât cocoşul… “               ( Tudor Arghezi – Mamă Ţară )


-                                      Epitet:
,, O ! tablou măreţ, fantastic !… Mii de stele argintii

    În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii. “

   
                                            ( Vasile Alecsandri – Mezul iernei )

      VII. ANTITEZA este figura de stil care constă în punerea în opoziţie a două cuvinte, idei, imagini, personaje, situaţii menite să se reliefeze reciproc.

     ,, Nu ştie de-i vis, ori aieve-i… “   ( George Coşbuc – Paşa Hassan )

    ,, Ea un înger ce se roagă,
       El un demon ce visează;
       Ea o inimă de aur
       El un suflet apostat. “                ( Mihai Eminescu )

      VIII. METAFORA este figura de stil prin care se trece de la semnificaţia obişnuită a unui cuvânt sau a unei expresii la o altă semnificaţie, trecerea făcându-se pe baza unei com-paraţii subînţelese.

    ,, Ele sar în bulgări fluizi … “       ( Mihai Eminescu )

   ,, Soarele, lacrima Domnului, cade în mările somnului “    ( Lucian Blaga )

   ,, Făcutul meu, Cuvântul
      Paşte-n munte
      Imagini verzi sub norii toamnei grei. “
                                           ( Constanţa Buzea – Făcutul meu, Cuvântul )

      IX. ALEGORIA este figura de stil care constă în prezentarea unei idei abstracte prin elemente concrete, substituind o imagine cu alta pe baza unor asemănări.

     În Mioriţa, ideea abstractă a morţii este înlocuită de imaginea concretă a unei nunţi:
     ,,  Să le spui curat
         Că m-am însurat
        Cu-o mândră crăiasă,
         A lumii mireasă… “     ( Mioriţa )





     X. INVERSIUNEA este figura de stil care constă în modificarea, în primul rând, a topicii propoziţiei şi, în al doilea rând, mai rar, a frazei cu scopul de a scoate în evidenţă un cuvânt sau o propoziţie.

       ,, Melancolic cornul sună             ( Mihai Eminescu – Peste vârfuri )

      ,, Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă…”
                                                                        ( Vasile Alecsandri – Iarna )

    XI.  INVOCAŢIA este o formulă de adresare către o persoană absentă sau imaginară, de la care nu se aşteaptă un răspuns. Este situată, de obicei, la începutul operei şi este realizată prin substantive în cazul vocativ. Este un procedeu specific stilului retoric.

    ,, Frumoaso,
       ţi-s ochii- aşa de negri încât seara
       când stau culcat cu capu-n poala ta… “    ( Lucian Blaga – Izvorul nopţii )



  XII. SIMBOLUL  este figura de stil (procedeul artistic) care constă în utilizarea numelui unui obiect concret pentru a desemna un alt obiect sau, cel mai adesea, o idee abstractă. Simbolul este o imagine care revine cu insistenţă într-un text literar şi care ocupă o poziţie cheie, esenţială pentru eroul liric sau epic, pentru conflict etc. .

    ,, îmi pare
       ochii tăi, adâncii, sunt izvorul
       din care tainic curge noaptea peste văi… “  ( Lucian Blaga – Izvorul nopţii )

          XIII. OXIMORONUL este figura de stil care constă în asocierea neaşteptată, cu efecte expresive surprinzătoare, a doi termeni contradictorii sau chiar cu semnificaţii opuse.

              ,, Izvorul nopţii  ( … )
                 lumina mea. “                         ( Lucian Blaga – Izvorul nopţii )







ELEMENTE DE VERSIFICAŢIA / ELEMENTE DE PROZODIE
 

       VERSUL este un rând dintr-o poezie.

       STROFA este o grupare de versuri, în număr variabil, despărţită de alte asemenea unităţi printr-un spaţiu alb.
       După numărul de versuri, strofa este:
-                                      Monovers – când este alcătuită dintr-un vers.
-                                      Distih – când este alcătuită din două versuri.
-                                      Terţină – când este alcătuită din trei versuri.
-                                      Catren – când este alcătuită din patru versuri.

       Strofa mai poate avea cinci versuri (cvinarie), şase versuri (sextină), şapte versuri (septimă), opt versuri (octet), nouă versuri (nonă), zece versuri (decimă).

         MĂSURA reprezintă numărul de silabe dintr-un vers.

          RIMA constă în potrivirea sunetelor de la sfârşit de vers, începând cu ultima vocală accentuată.

          Tipuri de rime:
1. Monorimă – când toate versurile rimează ( a a a a ):
,, La circ, în târgul Moşilor,
   Pe gheaţa unui răcitor,
   Trăia voios şi zâmbitor
   Un pinguin din Labrador. “                ( Gellu Naum – Cărţile cu Apolodor )

2. Rimă împerecheată – când primul vers rimează cu al doilea şi al treilea cu al patrulea ( a a b b )
,, Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpa,
    Lungi troiene călătoare adunate-n cer grăma;
    Fulgii zbor, plutesc ăn aer ca un roi de fluturi albi,
    Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi. “
                                                ( Vasile Alecsandri – Iarna )

3. Rimă încrucişată – când primul vers rimează cu al treilea şi al doilea cu al patrulea
( a b a b ):
,, A fost odată ca-n poveşti,
          A fost ca niciodată,
Din rude mari împărăteşti,
O prea frumoasă fată. “               ( Mihai Eminescu – Luceafărul )

4. Rimă îmbrăţişată – când primul vers rimează cu al patrulea şi al doilea cu al treilea
(a b b a ):
,, Tot miroase via a tămâios şi a coarnă,
   Mustos a piersici coapte şi crud a foi de nuc
   Vezi, din zăvoi sitarii spre alte veri se duc;
   Ce vrea cu mine toamna pe dealuri de mă-ntoarnă?      ( Ion Pillat – În vie )

    Când versurile nu rimează, se numesc versuri albe.

   Versurile lipsite de rimă, fără structură ritmică regulată, se numesc versuri libere.

    RITMUL constă în succesiunea regulată şi armonioasă a silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers.

    PICIORUL METRIC ( METRUL ) este unitatea ritmică alcătuită dintr-un număr constant de silabe accentuate şi neaccentuate care se repetă într-un vers.
   Printre picioarele metrice sunt:

-                                      Troheul – picior bisilabic, în care prima silabă este accentuată şi a doua este neaccentuată.
-                                      Iambul – picior bisilabic, în care prima silabă este neaccentuată şi a doua este accentuată.
-                                      Amfibrahul – picior trisilabic, în care prima silabă şi atreia sunt neaccentuate iar a doua silabă este accentuată.

În funcţie de tipul de picior metric, ritmul poate fi:

-                                      Ritm trohaic – alcătuit dintr-o succesiune de trohei.
-                                      Ritm iambic – alcătuit dintr-o succesiune de iambi.
-                                      Ritm amfibrahic – alcătuit dintr-o succesiune de amfibrahi.

          CEZURA – pauza ce se face în interiorul versului.

vineri, 7 noiembrie 2014

Prof. Mirela Broasca: Modele de fise de lectura pentru gen epic si liric

FIŞĂ  DE  LECTURĂ

Opera epică (model)

Am început lectura (data) __________                      Am terminat lectura (data) ___________
Titlul operei literare: ___________________
Autorul:______________________________
Opera face parte din volumul:
_____________________________________
Editura:______________________________
Anul apariţiei volumului: _______________
Date importante din viaţa şi activitatea criitorului: _____________________________________
Alte opere ale autorului: ________________
Genul literar: _________________________ 

 Specia literară: ______ (poveste, basm, schiţă, nuvelă, roman, povestire, fabulă, baladă)
Opera e structurată în: _________________ (cărţi / părţi / volume / capitole) 
Opera este scrisă în: ___________________ (proză / versuri)
Locul desfăşurării acţiunii:  ______________
Timpul desfăşurării acţiunii: ______________
Naratorul (tipul de narator, indici ai prezenţei acestuia): ________________

Personaje:
Personajul             Tipul de personaj                    Trăsături                  Citate

            (principal/ secundar, pozitiv/ negativ, real/ fantastic)          (fizice, morale)     
_____________________         _________________           _____________________
  Rezumat / Idei principale: _____________________
Momentele subiectului:
  • Expoziţiunea   _____________________            
  • Intriga ___________________________         
  • Desfăşurarea acţiunii ________________
  • Punctul culminant __________________
  • Deznodământul ____________________
Moduri de expunere: (indică modul prezent în opera literară , indică pagina / paginile şi transcrie câte un citat):  
Naraţiune _____               
Dialog _______               
Descriere _____                   
Monolog _____
Caracterizarea personajului principal / a unui personaj preferat:


  • caracterizare directă (exemple, citate, indicarea paginii): _______
  • caracterizare indirectă (exemple, citate, indicarea paginii): _____
Titlul operei (structură, semnificaţie): ____________________________
 Mijloace artistice (figuri de stil,citate care conţin imagini artistice cu indicarea paginii): ____
 Vocabular (câteva cuvinte noi pe care le-ai învăţat din opera citită  şi sensurile lor): _______
  (Se poate utiliza dicţionarul!)
Citate preferate (scrise între ghilimele, indicând pagina): ___________________________
Impresii personale (de ce ţi-a plăcut lectura /ce ai învăţat din această lectură / cum ai fi vrut să se termine acţiunea): ________________________________________________________
Note de lectură (Continuă  enunţurile de mai jos cu idei din opera citită) 
Opera mi-a trezit sentimente de __________
Ceea ce impresionează este _____________
Surpinzător este momentul  _____________
Demn de admirat este fragmentul în care  ___
Am admirat ___________________________                                   
Am fost curios când _____________________
Aş vrea să trăiesc în lumea personajului pentru că _______
Nu aş  vrea să trăiesc în lumea personajului pentru că ____
Opinii critice / Referinţe critice: __________________



FIŞĂ  DE  LECTURĂ
Opera lirică (model)

Am început lectura (data) ___________                     Am terminat lectura (data) ___________

Autorul: ______________________________
Volumul: _____________________________
Editura: ______________________________
Anul apariţiei volumului: ________________

Date importante din viaţa şi activitatea scriitorului:
________________________________________________________________________

Alte opere ale autorului:
_________________________________________________________________________

Titlul operei literare: _____________________
Genul literar: ___________________________
Specia literară: __________________________  (doină, pastel, imn, odă, etc.)
Versificaţia:

        Poezia este formată din __________ strofe.
        Strofa are ________ versuri.
        Tipul de rimă: _______________________
        Măsura versurilor: ___________________
        Ritmul: ____________________________
 
Eul liric (indici ai prezenţei, sentimentele exprimate): _______________________________

Caracteristici ale peisajului contemplat de eul liric (cu exemple din text): _____________

Tonul general al poeziei: ___________________________________________________
Mesajul operei: __________________________________________________________

Figuri de stil (epitete, comparaţii, personificări, metafore, repetiţii, enumeraţii, hiperbole,
inversiuni, aliteraţii, asonanţe) cu citate din text: ____________________________________

Imagini artistice (vizuale, auditive, olfactive, tactile, dinamice ) cu citate din text: ________

Titlul operei literare (structură, semnificaţie): ____________________________________

Vocabular (câteva cuvinte noi pe care le-ai învăţat din opera citită  şi sensurile lor): _______
  (Se poate utiliza dicţionarul!)

Citate preferate (scrise între ghilimele): _______________________________________

Impresii personale (de ce ţi-a plăcut lectura): __________________________________

Opinii critice / Referinţe critice: ___________________________________________