“Fericirea e scurtă ca fulgerul care umple cerul de lumină. Dacă trăieşte mai mult, se spulberă, nu mai este ea şi trebuie să-i dăm alt nume.“(Mihail Drumes)
marți, 22 ianuarie 2013
Profesor Mirela Broasca:Exprima-ti opinia fata de titlul poeziei Emotie de toamna,de N. Stanescu
Intr-o compunere de 20-30 de randuri,exprima-ti opinia fata de titlul poeziei "Emotie de toamna'',de N. Stanescu.
In opinia mea, poezia lui Nichita Stanescu se intituleaza ''Emotie de toamna'', intrucat, prin intermediul unei sugestive metafore-toamna-care sugereaza ofilirea, vestejirea a tot ceea ce candva fusese plin de viata, tonic, se sugereaza teama indragostitului, generata de perisabilitatea iubirii, sentiment afectat de scurgerea nemiloasa a timpului, care isi lasa urma pe tot ceea ce este viabil. Starile de tensiune traversate de indragostit ne vor fi transmise in mod direct, prin intermediul confesiunii lirice.
In primul rand, substantivul comun ''emotie'' sugereaza nelinistea ce-l cuprinde pe eul liric, odata cu trecerea implacabila si ireversibila a timpului. Asadar, titlul, ca element paratextual, contureaza ideea ca indragostitul se simte amenintat de instrainarea iubitei, fapt accentuat de utilizarea celor trei metafore :'aripi,'ochi strain','frunza de pelin'. Metafora'aripi' reliefeaza dorinta eului liric de a evada din cotidian, prin intermediul zborului, al inaltarii,ce releva detasarea de tot ceea ce poate deveni amenintator, depasind durerile pricinuite de ascunderea iubitei ''intr-un ochi strain. Aceasta metafora contureaza instrainarea fiintei dragi, influentata de rutina pe care o creeaza scurgerea timpului, durerea poetului, tristetea acestuia fiind subliniate de existenta altei metafore: 'frunza de pelin'', intrucat pelinul, prin cunoscutul sau gust amar, sugereaza amaraciunea,care, in acest context, completeaza tensiunea sentimentului de abandonare.
In al doilea rand, autorul , prin intermediul unui limbaj abstract, creeaza un tot unitar din elementele terestre,dar si din cele cosmice, imprumutand forta unui demiurg, capabil sa transfigureze absolut tot ceea ce-l inconjoara, inclusiv iubirea, care primeste noi coordonate: puritate si forta regeneratoare. Emotia eului liric este generata de oscilatia dintre terestru si cosmic, dintre real si ireal, dintre cadere si inaltare, tocmai pentru ca eul liric penduleaza intre sentimentul pierderii iubirii si convingerea ca forta regeneratoare a acesteia va invinge.
In concluzie, titlul anticipeaza un univers afectiv, puternic marcat de tensiuni, insa alinat de increderea ca binele va triumfa, asemenea sentimentului de dragoste, care va fi capabil sa treaca cu demnitate si forta prin probele eroziunii timpului.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Super!Ma ajutat!!Sincera sa fiu si eu compun poezii si sunt apreciata desigur,dar ce ati scris dumneavoastra este wow !
Multumesc frumos... ma bucur ca ti-a fost de folos. Mult succes!
Trimiteți un comentariu