Mirela Broasca:RUTINA INTR-O RELATIE(nu ''spusa'' de mine)

RUTINA INTR-O RELATIE....(COPY-PASTE!)
Cum sa explici distanta si lipsa vorbelor? Cum sa explici ca nu mai ai nimic de zis cuiva, ca nu mai ai cum sa te exprimi, ca pur si simplu nu stii ce sa spui? Cum poti sa-i spui cuiva ca cele mai simple lucruri dintre voi au devenit, de fapt, rutina si ca nu mai ai ce sa faci. E pur si simplu o rutina stupida din care nu mai poti iesi, care te influenteaza, te marcheaza, te tine locului si care iti scapa de sub control. De fapt, nu-ti scapa de sub control, nu a fost niciodata sub unul.
Asa ca te intrebi, ce sa faci cand o relatie nu mai e ce era? Cand simti ca totul o ia la vale, cand simplele telefoane se raresc, sau, va gasiti unul pe altul la capatul celalalt al firului, dar cuvintele nu par sa vina, desi stiti ca mai aveati si altele de spus, desi stiti ca mai puteti conversa, desi vreti sa conversati. Ce faci, cand se lasa linistea brusc?
Poti sa impiedici rutina?
Poti sa impiedici lipsa de interes, de comunicare, momentele cand nu mai poti sa te comporti asa cum te comportai inainte, momentele cand ti-e sila de tine, cand ti-e sila de celalalt, momentele cand ai vrea sa fii oriunde, mai putin acolo?
Poti, daca vrei. Prea ne ascundem, ca oameni, in spatele scuzei patetice ca nu avem timp, ca ne-am obisnuit unul cu celalalt, ca asa e cand esti de prea mult timp in relatie cu cineva, ca asa se intampla oricui si ca nu e nimic de care trebuie sa ne speriem. Nu, nu se face asa, rutina poate fi impiedicata.
Ce conteaza este sa fii langa cineva la care tii, langa cineva cu care ai ceva in comun, langa cineva care inseamna ceva pentru tine, cineva care te iubeste, pe care il/o iubesti, cineva care stii ca, indiferent de situatie, va fi mereu langa tine. Daca stii ca persoana respectiva reprezinta toate astea si chiar mai mult, atunci rutina poate fi combatuta. Nu invinsa, dar combatuta.
De ce? Pentru simplul fapt ca rutina este o etapa din viata unui cuplu; dar, nu trebuie sa aiba mereu o conotatie negativa. Iar atunci cand transformam conotatia negativa, plictisul, lipsa cuvintelor si tristetea intr-un motiv de bucurie, in ceva ce ne face placere, ceva la care ne gandim toata ziua sau, chiar, zile intregi, atunci rutina e buna.
In ce consta rutina buna?
In orice vrem noi, in orice depinde de fericirea noastra, in doi. Rutina poate fi de la a manca in fiecare seara la o ora, pana la a veni impreuna acasa, sau de a ne intalni cu prietenii comuni in fiecare joi. Rutina este buna; dar atunci cand ameninta sa devina un criminal al relatiei trebuie anihitalata. Si, foarte important, nu trebuie sa lasam rutina vietii noastre personale, de zi cu zi, sa afecteze viata de cuplu. Atunci cand asta se intampla, e vina noastra ca rutina a primit o conotatie negativa.Asa ca hai sa nu mai privim rutina ca un lucru rau, pentru ca deja a castigat teren pe taramul negativismului. Hai sa luam rutina asa cum e, sa invatam sa traim cu ea sau pe langa ea, si sa o aducem pe taramul pozitivismului. Chiar si o simpla tacere in cadrul unui telefon poate fi transformat in ceva bun, daca acea tacere face mai mult decat 5 fraze.

Mirela Broasca: PANA SI NATURA ADMITE CA DRAGOSTEA E ESENTA VIETII!!!

MIRELA BROASCA:DESPRE DEMNITATE....

Mirela Broasca:Cele 7 daruri(miracole) ale zilei de nastere.

Cele 7 Daruri (Miracole) ale zilei de nastere

Cei nascuti Luni - MIRACOLUL CUVANTULUI  
Luni este o zi a inceputului, a cuvantului si a puterii de a incepe o actiune noua. Luni este o zi benefica pentru a-ti urma visurile si a le pune in practica. Ziua de luni aduce cu ea libertatea, libertatea cuvantului si a discursului. Nu ezita sa-ti exprimi exuberanta, individualitatea, entuziasmul in fata celorlalti chiar daca ai tendinta de a te inchide in tine uneori. 
Darul cu care te-ai nascut este Darul Cuvantului si el trebuie impartasit. El te va ajuta sa deschizi numeroase porti in viata. Ai abilitatea de te face remarcat prin cuvant, fie el scris. Cuvantul tau influenteaza si schimba opinii, sprijina, pedepseste, dar ofera si afectiune si intelegere. Ai o mare putere de persuasiune, esti un bun mediator si stii cum sa aplanezi conflictele.
 Cei nascuti Marti - MIRACOLUL VIETII 
Marti este ziua actiunii, a inceputurilor initiate deja, a implicarii si a eficacitatii. Este o zi benefica pentru a continua o actiune inceputa si neterminata, pentru a lupta pentru ceea ce-ti doresti cu adevarat. Marti este o zi benefica pentru a te implica in propria viata si a de bucura de ea. Ziua de Marti aduce cu pasiunea, dorinta, pofta de viata, impulsivitatea. Aduce totodata dorinta nestavilita de a incerca cat mai multe, de a face cat mai multe, de a experimenta si gusta cat mai mult din tot ceea ce inseamna viata. 
 Cei nascuti marti au fost inzestrati cu Darul Vietii. Viata este darul pe care trebuie sa-l respecte si sa-l aprecieze cat mai mult. Lectia lor de viata este aceea de a-si stapani instinctele, orgoliile si instinctele de agresivitate si a se bucura cat mai mult de viata. Trebuie sa invete sa acorde atentie si corpului fizic si energiei care le parvine din surse exterioare. Puterea lor vine din viata a tot ceea ce ii inconjoara.
 Cei nascuti Miercuri – MIRACOLUL IERTARII  
Miercuri este o zi a continuitatii, a mobilitatii, a exprimarii, a informatiei, a cumpatarii, a puterii de a te adapta la zilele care vor urma. Miercuri este dar si o zi a iertarii, o zi a acceptarii si a impacarii. Este o zi in care ajungi la pace cu trecutul, pentru a face pace cu viitorul si a te integra la maximum in prezent. Este o zi benefica relatiilor cu ceilalti intrucat in aceasta zi conexiunile cu cei din jur se realizeaza pasnic, armonios, in ton cu vibratia universala. Daca te-ai angajat in conflicte in celelalte zile ale saptamanii, miercuri este ziua ideala pentru a le dizolva.
 Cei nascuti miercuri sunt inzestrati cu un dar care nu este accesibil tuturor: Darul Iertarii. Chiar daca au experimentat momente si sentimente negative, au reusit sa treaca peste ele, intelegand ca iertarea interioara este cheia spre pace si armonie.

Cei nascuti Joi – MIRACOLUL CUNOASTERII
 Joi este ziua expansiunii, a elaborarii, a autoexaminarii si a examinarii celorlalti. Ziua de joi este benefica pentru a-ti largi orizonturile si a-ti imbogati cunostintele, invatand, asimiland si testand teritorii si domenii netestate pana acum. Joi favorizeaza insusirea informatiilor si consolidarea lor. Joi este totodata ziua beneficiilor, a increderiii, a generozitatii, dar si a incercarilor de a accede metodele cunoasterii interioare. Ziua de joi aduce cu ea si o viziune aparte, un mod specific de a vedea si de a percepe lucrurile care au loc in exterior.
Cei nascuti Joi s-au nascut cu un har aparte: Harul Cunoasterii. Au o mare putere de intelegere a lucrurilor si o intuitie fantastica. Capacitatea lor de a judecata situatiile este una superioara. Vad si simt ceea ce altora le scapa, reusind sa patrunda chiar si in acele spatii de sub suprafata spre care multi blocheaza accesul.
 Cei nascuti Vineri – MIRACOLUL FRUMUSETII SI AL DESCOPERIRII DE SINE
Vineri este ziua in care se celebreaza frumosul, iubirea de frumos, senzualitatea, bucuria de a trai. Vineri este ziua in care importanta acceptarii si recunoasterii propriei valori in ochii celorlalti devine primordiala. Aceasta zi este asociata cu prietenia, cu talentul, cu aprecierea. Vineri este ziua in care iti constientizezi cel mai bine existenta simturilor. Vineri este o zi benefica artelor frumoase, placerii, flirtului, cooperarii, indragostirii si construirii de relatii.
Cei nascuti intr-o zi de vineri s-au nascut cu un dar aparte: darul de a putea vedea frumusetea din lucruri, darul de a vedea frumusetea din ceilalti oameni, incercand sa o descopere si sa o valorifice si pe cea din interiorul lor. Acesti oameni s-au nascut cu talente aparte pe care este bine sa le puna in valoare. Aceste talente, fie ele legate de muzica, pictura, dans, etc. aduc lumina si frumusete in vietile multora.
 Cei nascuti Sambata – MIRACOLUL CURAJULUI
 Sambata este o zi a deciziilor, a dedicarii, a sacrificiilor, a autoimpunerii, a restrictiilor si a tacerii. Sambata este o zi benefica analizarii scopurilor si a actiunilor tale si a replanifarii lor. Sambata aduce cu ea luciditate si obiectivitate si atunci cand vine vorba de analizarea de sine. Totodata, sambata este conectata la ideea de respect, de stabilitate, de asumarea a consecintelor actiunilor tale. Totusi, sambata este si ziua in care incerci sa schimbi ceea ce ai facut gresit.
Nu este putin lucru sa ai curaj, sa ai indrazneala, sa ai vointa si sa ai puterea de a nu ceda. Cei nascuti sambata au aceste lucruri. S-au nascut caracterizati de Miracolul Curajului. Iar ambitia si dorinta de a reusi ii pot impulsiona sa ajunga pe drumuri pe care nu a mai ajuns nimeni inainte. Curajul le da celor nascuti sambata noroc in viata si reusita in ceea ce si-au propus. Nu se dau batuti cu una cu doua, iar atunci cand sunt loviti, se ridica si merg mai departe pe drumul pe care stiu ca trebuie sa ajunga.
 Cei nascuti Duminica – MIRACOLUL IUBIRII
 Duminica este o zi a plenitudinii, a implinirii, a finalizarii. Este totodata o zi a creatiei si a inspiratiei, o zi in care mintea si sufletul ating satietatea si simt nevoia repausului. Duminica este o zi benefica relaxarii si reincarcarii energetice si spirituale, este o zi caracterizata prin echilibru, pace si relatii apropiate cu cei dragi.
 Cei nascuti Duminica au venit pe lume cu darul cel mai de pret poate dintre toate darurile: darul iubirii. Au o mare capacitate de iubire, iar iubirea lor se rasfrange asupra persoanelor care se afla in jurul lor. Sunt veseli, sarmanti, precum razele de soare. Alina, domolesc, binedispun, aduc cu ei si imprastie optimismul oriunde se duc. Au harul de a aduce zambetul pe chipul celor din jur si de a le lumina ziua. Unii dintre acestia poseda si simtul umorului.

X

Prof.Mirela Broasca:''Nu e de ajuns sa ai mari calitati,trebuie sa stii sa le folosesti cu rost''-L.Blaga

''Scrie un text de tip argumentativ de 15-30 de randuri(150-300 de cuvinte) despre calitatile umane,pornind de la ideile sugerate de afirmatia lui Lucian Blaga:''Nu e de ajuns sa ai mari calitati;trebuie sa stii cum sa le folosesti cu rost.''
Aceasta cerinta a facut obiectul celui de-al doilea subiect de la examenul de bacalaureat de anul acesta.In cele ce vor urma,voi incerca sa concep o modalitate de rezolvare,tocmai pentru ca viitorii sustinatori ai examenului de bacalaureat din viitoarea sesiune sa aiba un model de orientare.
Rezolvare:
      Cine nu s-a simtit , oare, macar o data in viata lui,mandru ca atuurile lui au fost rasplatite, ca exact calitatile cu care a fost inzestrat l-au ajutat sa rezolve o problema sau sa reuseasca intr-o anumita situatie?!
      In ceea ce ma priveste, si eu ma pot alatura acelora care sunt de parere ca a fi un om dotat cu anumite calitati inseamna a fi un om norocos, binecuvantat de Providenta. Asadar, in opinia mea, consider ca un om ce beneficiaza de anumite virtuti trebuie sa stie sa si le puna in valoare, deci sa si le evidentieze, sa le foloseasca in mod constructiv, tocmai pentru a fi util celor din jurul lui, pentru a se putea declara un om implinit, multumit de sine.
     In primul rand, sa ne amintim ca pretuntindeni, exista oameni pe care ii invidiem sau ii admiram, fie  pentru ceea ce au putut realiza in vietile lor, fie in virtutea inteligentei lor, a norocului de care s-au bucurat sau de ce nu, chiar din pricina faptului ca au avut un aspect placut vederii. De exemplu, a sti sa-ti folosesti aceste calitati inseamna a fi cu adevarat un om inteligent, un om care stie cat trebuie sa ''lase sa se vada'' sau cat trebuie sa mascheze,sa ascunda, insa, asa cum orice om are calitati, are si defecte, motiv pentru care a putea sa-ti controlezi un defect reprezinta chiar o  mare calitate, daca nu chiar principala calitate.
     In al doilea rand, sa luam in considerare ca marile inteligente ale lumii au lasat posteritatii descoperiri de care ne putem bucura  chiar si in momentul de fata, descoperiri care au putut sta la baza altor actiuni benefice umanitatii. Dupa a mea parere, acei oameni au stiut sa-si foloseasca cu rost inteligenta...pe aceia, eu chiar ii consider oameni norocosi, rasplatiti de Divinitate. De exemplu, exista si multi oameni dotati cu anumite calitati, pe care, din pacate, le folosesc doar in mod distructiv, creand prejudicii celor din jurul lor, asadar, e  in zadar sa fii o inteligenta sclipitoare, daca, in loc sa o pui in valoare in scopuri decente, constructive, o folosesti pentru a aduce celor din jurul tau daune morale sau materiale, asa cum procedeaza cei ce se ocupa cu clonarea carduriloconsider ca unele virtuti oferite de Creator, ar merita a fi completate si de altele, care se pot dobandi cu putin efort, cum ar fi : harnicia, studiul, creativitatea etc. De exemplu, auzim printre tineri afirmatii de genul:''Degeaba esti frumoasa,daca esti proasta!'', fapt care, in acceptiunea mea, releva ideea ca unele calitati n-au valoare, daca nu sunt exploatate, daca nu sunt prezentate intr-un mod placut, daca nu sunt complinite si de alte calitati. Se mai spune ca''un defect poate anula o calitate'', insa, la fel de bine, cred ca e valabila si viceversa: o calitate poate sa anuleze un defect, daca e folosita cu rost, intr-un moment favorabil. 
       In concluzie, a avea mari calitati nu reprezinta mai nimic, daca nu stii sa le valorifici, daca nu stii sa le folosesti cu rost, atunci cand trebuie si unde trebuie.

Prof. Mirela Broasca:Tema si viziunea despre lume dintr-un text poetic studiat,apartinand lui Mihai Eminescu.''

Voi afisa pe al meu blog un model de realizare a cerintei care a facut obiectul celei de-a treia parti a subiectului de bacalaureat din acest an,care a sunat cam asa:''Redacteaza un eseu de doua-trei pagini(600-900de cuvinte) in care sa prezinti tema si viziunea despre lume dintr-un text poetic studiat,apartinand lui Mihai Eminescu.''

FLOARE ALBASTRA  -  de MIHAI EMINESCU
Poezia FLOARE ALBASTRA a aparut în revista Convorbiri literare la 1 aprilie 1873,fiind printre primele poezii publicate în revista Convorbiri literare.
Poezia are ca motiv "floarea albastră", un motiv romantic, care apare şi în alte literaturi,cum ar fi  în literatura germană, la  Novalis, într-un poem romantic, unde floarea albastră se metamorfozează în femeie luînd chipul iubitei şi tulburînd inima eroului.
 Motivul "florii albastre" mai apare şi la Leopardi, iar la Eminescu floarea albastră reprezintă viaţa. Albastrul simbolizează infinitul, depărtările mării şi ale cerului, iar floarea simbolizează fiinţa care păstrează dorinţele, pe care le dezvăluie cu vrajă.

Motivul titlului .
Motivul "Florii albastre" se întâlneşte la romanticul german Novalis şi semnifică la acesta împlinirea iubirii ideale după moarte, într-o altă lume, cândva, cu speranţa acestei împliniri. în literatura italiană, în poezia lui Leopardi, motivul "Florii albastre" sugerează puritatea iubirii şi candoarea iubitei.
La Eminescu, motivul "florii albastre" semnifică aspiraţia spre iubirea ideală posibilă, proiectată în viitor, dar şi imposibilitatea împlinirii cuplului, idee îmbogăţită de poet cu accente filozofice profunde privind incompatibilitatea a doua lumi diferite, din care fac parte cei doi îndrăgostiţi. O altă interpretare pe care critica românească a dat-o acestui motiv literar este aceea a "Florii de nu-mă-uita", simbol al credinţei autohtone că iubirea împlinită rămâne mereu în amintirea, în mintea şi sufletul omului îndrăgostit.
Poezia "Floare albastră" face parte din tema iubirii şi a naturii, dar, spre deosebire de alte poezii de dragoste, această creaţie este îmbogăţită cu profunde idei filozofice, care vor căpăta desăvârşire în poemul "Luceafărul".

 Tema poeziei
O constituie aspiraţia poetului spre iubirea ideală, spre perfecţiune, care nu se poate împlini, idee exprimata de ultimul vers al poeziei: "Totuşi este trist în lume".

(Structura poeziei) :
Poezia este alcătuită din patru secvenţe lirice, două ilustrând monologul liric al iubitei, iar celelalte două monologul lirico-filozofic al poetului.
In primele trei strofe apare domeniul cunoasterii, de la geneza ('intunecata mare') pana la un intreg univers de cultura ('campiile Asice') si creatie ('piramidele-n-vechite'). Cea de-a treia strofa sugereaza izolarea acestui vast spirit care nu isi poate realiza idealurile in lumea telurica. Reflectiile din strofa a 4-a presupun consimtamantul vremelnic al poetului la chemarea iubirii: 'eu am ras, n-am zis nimica'. Concluzia este, in final, raportata la intreaga existenta a poetului: 'Si te-ai dus dulce minune / Si-a murit iubirea noastra'. Repetitia 'Floare-albastra! floare-albastra!' subliniaza intensitatea trairii, generata de contrastul dintre iluzie si realitate.
In plan terestru, iubita este vicleana, ademenitoare: 'Si de-a soarelui caldura / Voi fi rosie ca marul / Mi-oi desface de-aur parul sa-ti astup cu dansul gura'. Epitetele 'frumoasa', 'nebuna', 'dulce', cuprinse in versuri exclamative, exprima exuberanta sentimentului, specifica liricii de tinerete.
Invitatia la iubire se realizeaza intr-un cadru rustic, ce aminteste de pastelurile lui Alecsandri, dar si de 'Sara pe deal' sau 'Dorinta'.

Limbajul este direct si familiar, conferind poeziei un ton sagalnic, intim: 'Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?', 'S-apoi cine treaba are?'. Pornind de la forme populare: 'Mi-oi desface', 'Sa-ti astup', se ajunge la efecte de ordin artistic rafinat, ca in inversiunile: 'de-aur parul', 'albastra-mi dulce floare'.
Strofa a patra este monologul liric al poetului în care se accentuează superioritatea preocupărilor şi a gândirii sale, prevestind finalul poeziei, lubita este "mititică" şi, deşi poetul recunoaşte că "ea spuse adevărul", se desprinde o uşoară ironie privind neputinţa lui de a fi fericii cu acest fel de iubire, enunţată cu superioritatea omului de geniu: "Eu am râs, n-am zis nimica".
Monologul liric al iubitei, începe printr-o chemare a iubitului în mijlociii naturii, ale cărei elemente specifice liricii eminesciene (codrul, izvorul, văile, stâncile, prăpăstiile) sunt în armonie desăvârşită cu stările îndrăgostiţilor:

"Hai în codrul cu verdeaţă,/ Und-izvoare plâng în vale,/ Stânca stă să se prâvale /In prăpastia măreaţă."

Jocul dragostei este prezent şi în această poezie, în care gesturile tandre, chemările iubirii optimiste, având chiar o notă de veselie, se constituie într-un adevărat ritual:’’"Şi mi-i spune-atunci poveşti /Şi minciuni cu-a ta guriţă/
Eu pe-un fir de romanită Voi cerca de mă iubeşti./De mi-i da o sărutare/Nime-n lume n-a să ştie,
Căci va fi sub pălărie/ -Ş-apoi cine treabă are!/Şi de-a soarelui căldura /Voi fi roşie ca mărul, /Mi-oi desface de-aur părul /Să-ţi astup cu dânsul gura ./ Cand prin crengi s-a fi ivit/Luna-n noaptea cea de vara
Mi-i tinea de subsuoara/Te-oi tinea de dupa gat.”

De remarcat faptul că iubita îşi face un scurt autoportret, din care reiese şi emoţia întâlnirii ("Voi fi roşie ca mărul,/ Mi-oi desface de-aur părul").
Ideea izolării cuplului de îndrăgostiţi de restul lumii, idee întâlnită şi în alte poezii erotice, este accentuată şi în aceste versuri ("Căci va fi sub pălărie"; "Grija noastră n-aib-o nime,/ Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?").

Arta iubirii este descrisă de fată prin gesturi tandre, mângâietoare, ademenitoare ("Te-oi ţinea de după gât"; "Ne-om da sărutări pe cale").
Ultimele două strofe constituie monologul liric al poetului, încărcat de profunde idei filozofice. Uimirea poetului pentru frumuseţea şi perfecţiunea fetei este sugerată de versul "Ca un stâlp eu stăm în lună!", iar superlativul "Ce frumoasă, ce nebună" sugerează miracolul pe care îl trăise poetul în visul său pentru iubita ideală. Punctele de suspensie aflate înaintea ultimei strofe îndeamnă la meditaţie privind împlinirea iubirii ideale, perfecte, ce nu poate fi realizată:

"Şi te-ai dus dulce minune,
Şi-a murit iubirea noastră -
Floare-albastra! floare-albastră..
Totuşi este trist în lume!"

Moartea iubirii sugerează neputinţa împlinirii cuplului, întrucât cei doi aparţin a două lumi diferite. Penultimul vers, repetiţia simbolului iubirii absolute ("floare albastră") semnifică tânguirea, tristeţea şi nefericirea poetului pentru imposibilitatea de a-şi împlini idealul.

Ultimul vers, "Totuşi este trist în lume!", a stârnit numeroase controverse, polemica învârtindu-se în jurul lui "totuşi" sau "totul", întrucât manuscrisul poeziei nu s-a găsit. Cel care decide corectitudinea formei este Perpessicius, care argumentează faptul că acest "totuşi" este specific simţirii eminesciene care, chiar dacă este melancolic şi sceptic, în poeziile lui lasă mereu o rază de speranţă pentru viitor, prin proiectarea sentimentului într-un ‘cândva’, într-un timp nedefinit. Nu poate, de asemenea, să fie atât de categoric, de ferm în afirmaţia sa ,pentru întreaga lume şi să exprime cu atâta precizie tristeţea omenirii, prin adverbul atât de definitiv "totul", având în vedere şi faptul că aspiraţia spre iubirea absolută este o trăsătură definitorie numai pentru omul de geniu.

 Procedee artistice:

Poetul foloseşte un limbaj familiar, expresii, cuvinte, locuţiuni populare: de mi-i da o sărutare, ş-apoi cine treabă are; forme de viitor popular: de mi-i da, te-ai ţine, voi cerca.
Marea majoritate a epitetelor sunt ornante: prăpastia măreaţă, trestia cea lină.
Cuvântul dulce este folosit cu diferite funcţii gramaticale (adjectiv, adverb) şi stilistice: dulce minune, dulce floare, dulce netezindu-mi părul.
Contrastul dintre cele două moduri de a înţelege viaţa este redat şi la nivel lexical şi stilistic: tot ceea ce defineşte domeniul de cuprindere al poetului sugerează spiritualul: ceruri nalte, întunecata mare; tot ceea ce defineşte modul de înţlegere a fetei sugerează realitatea vieţii.
Poezia depăşeşte limitele unei poezii de dragoste, implicând condiţia omului de geniu.
- epitete: "de-aur părul", "albastra, dulce floare";
- comparaţii: "Voi fi roşie ca mărul", "Dulci ca florile ascunse";
- personificări: "izvoare plâng în vale";
- prozodia:, versificaţia este trohaică, măsura de 7-8 silabe, iar rima îmbrăţişată, uneori asonantă (căldură-gura; frunze-ascunse);
- expresii populare: "de nu m-ai uita încalţe", "Nime-n lume n-a s-o ştie";
"Floare albastră este nu numai o poezie de dragoste, ci şi o meditaţie cu rezonanţe asupra aspiraţiei către absolut în iubire, întrucât Eminescu suprapune peste tema erotică tema timpului, care este motivul fundamental al întregii sale creaţii romantice.

De la Novalis pare sa fi luat Eminescu 'floarea albastra' ce apare ca simbol al iubirii si al nostalgiei infinitului, transformand-o in metafora pentru viata, infinit si dorinte dezvaluite cu vraja.