luni, 13 martie 2017

Prof. Mirela Broasca: Tema si viziunea despre lume in textul poetic ''Testament", de Tudor Arghezi



Poezia “Testament” de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelica,alaturi de “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga si “Joc secund” de Ion Barbu. Poezia este asezata in fruntea primului volum arghezian, “Cuvinte potrivite”(1927), si are rol de program (manifest) literar, realizat insa cu mijloace poetice.
Arta poetica este o creatie in versuri prin care autorul isi exprima prin mijloace artistice specifice operei literare,conceptia despre creatie sau despre menirea creatorului. Poezia “Testament” de Tudor Arghezi este o arta poetica,deoarece autorul isi exprima propriile convingeri despre arta literara,despre menirea literaturii si despre rolul artistului in societate.
Este o arta poetica moderna,deoarece in cadrul ei apare o tripla problematica,specifica liricii moderne:transfigurarea socialului in estetic,estetica uratului,raportul dintre inspiratie si tehnica poetica.Poezia  “Testament” este prima dintre artele poetice publicate in diferite volume:”Flori de mucigai”,“Frunze pierdute”,“Epigraf”, etc.
TITLUL  poeziei are o dubla acceptie: una denotativa si alta conotativa.In sens propriu(denotativ),cuvantul-titlu desemneaza un act juridic intocmit de o persoana prin care aceasta isi exprima dorintele ce urmeaza a-i fi indeplinite dupa moarte,in legatura cu transmiterea averii sale.In sens figurat(conotativ),cuvantul face trimitere la cele doua mari parti ale Bibliei:V.T. si N.T. in care sunt concentrate invataturile proorocilor si apostolilor  adresate omenirii.Astfel creatia argheziana devine o mostenire spirituala adresata urmasilor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului.
TEMA poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug,creatie lasata mostenire unui fiu spiritual.Textul  poetic este conceput ca un monolog adresat de tata unui fiu spiritual caruia ii este lasata drept unica mostenire “cartea”,metonimie care desemneaza opera literara. Discursul liric avand un caracter adresat, lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica,transmisa in mod direct si la nivelul expresiei prin marcile subiectivitatii(marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza eul liric):pronume personal la pers. I sg.”eu”; vb.la pers. I si a II-a sg.”am ivit”, “sa urci”; adj.posesive la pers. I sg.”cartea mea“,”strabunii mei“, alternand spre diferentiere cu pers. a III-a,topica afectiva(inversiuni si dislocari sintactice).In poezie eul liric apare in diferite ipostaze:eu/noi;eu/tatal-fiul etc.. Textul poetic este structurat in 6 strofe cu nr.inegal de versuri,cu metrica si ritmul variabile.Discursul liric este organizat sub forma unui monolog adresat/dialog imaginar intre tata si fiu,intre strabuni si urmasi,intre rob si Domn,tot atatea ipostaze pt.eul liric.
 INCIPITUL,conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual,contine ideea mostenirii spirituale,”un nume adunat pe-o carte”,care devine simbol al identitatii obtinute prin cuvant. Conditia  poetului este concentrata in versul:”decat un nume adunat pe-o carte”,iar poezia apare ca bun spiritual si peren:”Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte…”.
Metafora “seara razvratita” face trimitere la trecutul zbuciumat al stramosilor,care se leaga de generatiile viitoare,prin “carte”. Enumeratia “rapi si gropi adanci”,ca si versul urmator “Suite de batranii mei pe branci”,sugereaza drumul dificil al conoasterii,si al acumularilor strabatut de inaintasi.  Formula de adresare,vocativul “fiule” ,desemneaza un potential cititor,poetul identificandu-se,in mod simbolic,cu un tata,ca un mentor al generatiilor viitoare.
   In strofa a doua,”cartea”,creatie elaborata cu truda de poet,este numita “hrisovul vostru cel dintai”,cartea de capatai a urmasilor.”Cartea”-“hrisov” are pt.generatiile viitoare valoarea unui document fundamental,asemeni Bibliei.Metafora “carte” ,are un loc central in aceasta arta poetica,fiind un element de recurenta.
     Ideea centrala din cea de-a treia strofa este transformarea poeziei intr-o lume obiectuala.Astfel “sapa”,unealta folosita pt.a lucra pamantul,devine“condei”,unealta de scris,iar “brazda” devine “calimara”,poetul aplicand asupra cuvintelor aceeasi truda transformatoare prin care plugarii supuneau pamantul.Poetul este,prin urmare,un nascocitor care transforma “graiul lor cu-ndemnuri pt.vite”,in “cuvinte potrivite”,metafora ce desemneaza poezia ca mestesug,ca truda,si nu ca inspiratie divina.

Strofa a patra debuteaza cu o confesiune lirica:“Am luat ocara si torcand usure/Am pus-o cand sa-mbie,cand sa-njure”.Poetul poate face ca versurile sale sa exprime imagini sensibile,dar si sa stigmatizeze raul din jur (“sa-njure”),arta avand functie cathartica,dar si moralizatoare.In strofa a cincea apare ideea transfigurarii socialului in estetic,prin faptul ca durerea,revolta sociala sunt concentrate in poezie,simbolizata prin “vioara”,instrument mul mai reprezentativ pt.popor decat clasica lira: “Durerea noastra surda si amara/O   gramadii pe-o singura vioara.”Arghezi introduce in literatura romana estetica uratului,concept pe care il preia de la scriitorul francez Charles Baudelaire:”Din bube,mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi”. Poezia reprezinta pt.Arghezi si un mijloc de razbunare a suferintei inaintasilor:“Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte/Si izbaveste-ncet pedepsitor/Odrasla vie-a crimei tuturor”.
Ultima strofa evidentiaza faptul ca muza,arta contemplativa, “Domnita”,”pierde” in favoarea mestesugului poetic: “Intinsa lenesa pe canapea,/Domnita sufera in cartea mea”.Poezia este atat rezultatul inspiratiei,al harului divin “slova de foc”,cat si al mestesugului,al trudei poetice “slova faurita”: “Slova de foc si slova faurita/Imperecheate-n carte se marita”.Conditia poetului este redata in versul “Robul a scris-o,Domnul o citeste” ; artistul este un “rob”,un truditor al condeiului si se afla in slujba cititorului, “Domnul”,
      In concluzie,  putem afirma ca poezia “Testament” de Tudor Arghezi este o arta poetica,datorita afirmatiilor prezentate mai sus,dar si pt.ca poetul devine un nascocitor,iar poezia presupune mestesugul,truda creatorului.

Niciun comentariu: