Prof. Mirela Broasca: Opinia despre mesajul poeziei ''Macii'', de Magda Isanos

''

''Ardeau ca nişte facle vii,
în vârf de firave tulpini.
Îşi înălţau râzând zglobii
obrazul roşu dintre spini.

I-am adunat cu mâini avare,
am rătăcit în seara blândă,
umplându-mi braţele de floare
învăpăiată şi plăpândă.

Şi m-am întors într-un târziu,
departe cîmpul rămânea,
atât de singur şi pustiu
în urma mea.

Dar când acasă-am încercat
să-i strâng într-un aprins buchet,
toţi macii mei s-au scuturat
ca nişte lacrimi pe parchet. 

                             ''Macii'', de Magda Isanos

Exprima-ti opinia despre mesajul poeziei ''Macii'' scrisa de Magda Isanos

     In opinia mea, in aceasta poezie scrisa de Magda Isanos, ''Macii'' este prezentata tema frumusetii unui peisaj din natura, in momentul infloririi macilor, flori ce starnesc admiratia si entuziasmul eului liric.

      In primul rand, poetul utilizeaza imaginile vizuale realizate prin intermediul figurilor de stil variate, precum comparatiile :''macii ardeau ca niste facle'', ''(macii) s-au scuturat ca niste lacrimi'', epitetele: ''vii , firave, zglobii, rosu, invapaiate si plapande, singur si pustiu, unele simple, caracterizatoare, altele situate in inversiune, altele multiple, metafora ''obrazul'', carora li se alatura personificarile:'' isi inaltau obrazul '',''razand zglobii'', cu  care se  sugereaza sensibilitatea unui suflet frumos, atras de gingasia florilor purpurii de mac. Incantarea produsa de delicatatea si fragilitatea proaspetelor flori de mac genereaza dorinta spontana precum si rapacitatea eului liric de a se incarca cu podoaba rosie a campului si de a le impleti intr-un buchet, insa tristetea se intensifica, datorita faptului de orice lucru frumos este trecator, deci efemer, ceea ce s-a intamplat si cu florile de culoarea purpurei:  acestea s-au scuturat , asemenea unor lacrimi pe parchet.

     In al doilea rand, din discursul liric, reies cateva idei poetice, ce impresioneaza prin profunzimea si sensibilitatea unui suflet candid: entuziasmul generat de frumusetea peisajului conturat de purpuriul florilor de mac, dorinta tinerei  de a colinda nestingherita, pana la caderea noptii, fascinata de frumusetea florilor ce decorau campul, lacomia de a aduna toate florile si de a le impleti intr-un buchet , tocmai pentru a se putea bucura de candoarea acestora mai multa vreme, dar si faptul ca  nimic din ceea ce este frumos nu dureaza o eternitate, ci este supus perisabilitatii vremelnice, situatie sugerata de faptul ca macii ''s-au scuturat ca niste lacrimi pe parchet'', la putin timp dupa ce fusesera culese.

       In concluzie, din aceasta poezie  putem desprinde faptul ca nu trebuie sa pierdem din atentie frumusetea naturii, pentru ca aceasta ne ofera la tot pasul motive sa ne bucuram de gingasia ei, de candoarea pe care florile o ofera sufletului uman, tocmai pentru a-l inveseli, iar un suflet sensibil nu este altceva decat un suflet cu adevarat frumos.