Prof. Mirela Broasca: Curentele literare si trasaturile acestora

1) Simbolismul

Apare în Franţa în a doua jumătate a secolului XIX, ca reacţie împotriva parnasianismului. Termenul este impus de Jean Moreas, care in 1886 scrie un manifest literar. Precursorul simbolismului este considerat Charles Baudelaire prin volumul „Corespondenţe”.

Trăsături

• utilizarea simbolurilor, simbolul oferind posibilitatea unei interpretări multiple.
• cultivarea sugestiei cu ajutorul căreia sunt puse în evidenţă stări sufleteşti vagi, confuze,de melancolie, plictiseală.
• cultivarea elementului muzical,a sonorităţii verbale.
• existenţa sinesteziei (perceperea simultană a unui ansamblu de senzaţii, auditive,vizuale etc.).

Operă abordată pentru bacalaureat
George Bacovia, Plumb

2) Modernismul

Este o manifestare îndrăzneață a unor forme de expresie nou apărute în perioada interbelică.El a fost impus în literatura română de criticul Eugen Lovinescu prin revista „Sburătorul”.
Trăsături

• intelectualizarea emoției
• tehnica poetică revolutionară
• cultivarea
• viziunea subiectivă asupra lumii
• versului liber
• ambiguitatea și expresivitatea sunt caracteristice limbajului poetic
• fantezia metaforică
• epitetul rar
• figură de stil : oximoronul
• asocieri semantice inedite
• metafore șocante
  

Opere abordate pentru bacalaureat

Tudor Arghezi,Testament
Lucian Blaga,Eu nu strivesc corlola de minuni a lumii
Ioan Barbu,Riga Crypto și lapona Enigel

3) Neomodernismul

Curent literar aparut în jurul anilor 1960-1970 al cărui reprezentant de seamă este Nichita Stănescu.
Trăsături

• poezia sochează permanent asteptările cititorului
• este o poetică a existenței și a cunoașterii
• intelectualismul
• reinterpretarea miturilor
• abordarea modernă a marilor teme ale liricii
• iornia,spiritual ludic
• reprezentarea abstracțiilor în formă concretă
• ambiguitatea limbajului împinsă până la aparența de nonsens
• ermetismul expresiei
• imagini artistice rare

Operă abordată pentru bacalaureat

Nichita Stănescu,Leoaică tânără iubirea

4) Romantismul

Curentul literar este greu de definit el desemnând o realitate de o complexitate uriaşă în continuă prefacere şi reaşezare în primul rând recalcitrantă la etichetări şi delimitări stricte definitive. Curentul literar este o mişcare literară de o anumită amploare şi durată; convergentă a unor principii generale de natură complexă (artistică, ideologică, filozofică) exprimate în literatură, care se pot subsuma unor viziuni comune într-o anumită perioadă istorică şi rezultanta generală a tendinţelor unei epoci.
Trăsături

• literatura romantică este produsul fanteziei și al sentimentului
• se remarcă aspirația spre originalitate și libertatea formei de exprimare
• se valorifică specificul național,folclorul și mitul
• antiteza este procedeul artistic fundamental
• limba literară se îmbogățește prin valorificarea tuturor registrelor( popular,arhaic,limbajul oral)
• apar specii noi cum ar fi : meditația,elegia,poemul ; Trasaturile 
•  ROMANTISMULUI :


- primatul sentimentului și al sensibilității;
- cultivarea fanteziei creatoare (fantasticul – categorie estetică romantică);
- expansiunea eului individual;
- reabilitarea personalității umane în complexitatea sa;
- evaziunea în trecut, istorie, mit, vis;
- iubirea – temă romantică în măsura în care apare ca ideal, utopie a iubirii împlinite;
- contemplarea naturii (natura - ,,état d’âme”); momentul predilect : noaptea, miezul nopții;
- atracția pentru spații exotice;
- preocuparea pentru redarea culorii locale;
- înclinația spre meditația filosofică;
- interesul pentru folclor, pentru specificul național;
- personajele sunt selectate din toate mediile sociale;
- eroul excepțional în situații excepționale;
- complexul geniului : omul superior se află în conflict cu semenii care nu sunt capabili să-i perceapă valoarea, este neînțeles de societatea impermeabilă la valoare;
- personajul romantic este dominat de trăsături extreme de caracter (construit din lumini și umbre), un damnat, chiar un nebun, animat de idealuri mărețe sau pesimist incorigibil;
- personajul romantic este tiranul, geniul, orfanul, nebunul;
- valorificarea antitezei ca modalitate de caracterizare a personajelor;
- ironia, autoironia – modalități romantice de raportare la lume sau la sine;
- libertatea totală în creație ; valorificarea urâtului, surprindera extremelor naturii;
- lărgirea și îmbogățirea limbii literare prin valorificarea vocabularului reprezentativ pentru toate registrele limbii;
- renunțarea la regula unităților.
Manifestul romantismului : Prefața la drama Cromwell, de Victor Hugo (1827).


Reprezentanți : Novalis, Hoffmann, Heine (Germania), W. Scott, Byron, Shelley (Anglia), V. Hugo, Lamartine, A. de Vigny, A. de Musset (Franța), Alessandro Manzoni și Giacomo Leopardi (Italia), Pușkin, Lermontov (Rusia), M. Eminescu ș. a.

Operă abordată pentru bacalaureat
Mihai Eminescu, Luceafărul
5) Tradiționalismul
Traditionalismul se refera la o atitudine culturala si la operele artistice care exprima si care au la baza respectul fata de valorile traditionale si evitarea formelor de expresie moderne, noi. Acest curent literar promoveaza si apara traditia, vazuta ca o insumare a valorilor arhaice.
Termenul de traditionalism functioneaza in antiteza cu modernismul, cele doua curente fiind reprezentative pentru perioada interbelica din literatura romaneasca. Punctul de pornire al acestui curent literar este in anul 1840 in revista „Dacia Literara”, unde in articolul „Introductie”, Mihail Kogalniceanu impunea conceptul de specific prin cele trei surse de inspiratie al operelor literare: istoria nationala, folclorul romanesc si natura.

Trăsături

• întoarcerea la originile literaturii
• ideea că mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor
• problematica ţăranului
• accent pe etic, etnic, social
• universul patriarhal al satului
• proză realistă de reconstituire socială
• istoria şi folclorul sunt principalele izvoare de inspiraţie, dar într-un mod exaltat
• ilustrarea specificului naţional, în spirit exagerat

Operă abordată pentru bacalaureat
Vasile Voiculescu, În Gradina Ghetsemani