sâmbătă, 16 iulie 2016

Prof. Mirela Broasca: Demonstrati ca poezia ''Mai badita, floare dulce'' este o doina populara



Se da textul:
“Măi bădiţă, floare dulce,
Unde te-aş găsi te-aş smulge,
Şi-acasă la noi te-aş duce,
Şi te-aş răsădi-n grădină,
Şi te-aş secera cu milă;
Şi te-aş face stog în prag,
Şi te-aş îmblăti cu drag;
Şi te-aş măcina mărunt
La morişca de argint;
Şi te-aş cerne
Prin sprâncene,
Şi te-aş frământa-n inele,
Şi te-aş da inimii mele
Să se stâmpere de jele...”

Demonstrati ca poezia  “Mai badita, floare dulce” este o doina populara

    
      Doina este o creatie lirica, populara in versuri, specifica folclorului romanesc, prin care sunt exprimate cele mai puternice si mai variate sentimente: de dor, de dragoste, de jale.
     Poezia " Mai badita floare dulce" este o doina,  deoarece indeplineste toate conditiile acestei specii, avand caracter anonim, oral, colectiv, sincretic si traditional.
     In primul rand, poezia are o intindere mica, este scrisa in versuri, fiind  realizata sub forma unui monolog , rostit de o tanara indragostita: ‘’Mai badita, floare dulce,/ Unde te-as gasi , te-as smulge’’.
     In al doilea rand, fiind o doina populara,  apar teme si motive specifice folclorului: tema este comuniunea  dintre om si natura-iubirea, in text predominand cuvinte ce alcatuiesc campul semantic al naturii, precum:’ floare, gradina , stog’.  Lirismul este subiectiv,  marcile eului liric se regasesc din abundenta, intreaga opera fiind o confesiune, o oglindire a sufletului curat, romanesc. Astfel, prezenta constructiilor in vocativ:’’Mai badita’’, forme pronominale de persoana I si  a II-a: ‘’la noi’, ’te’, adjective pronominale de pers. I ‘’mele’’,verbe la pers. I: ‘as gasi’, as smulge, as duce,as rasadi, as secera, as face ‘etc., carora li se alatura punctele de suspensie ce reflecta intreruperea discursului liric:’’ sa se stampere de jele…’reflecta sentimentele de dragoste, dor si jale, pe care le nutreste o tanara taranca pentru flacaul iubit. Exprimarea directa a ideilor  face apel la cuvantul "dor" , specific numai limbii romane -purtator al celor mai intense sentimente.
Fiind deci  o  doina de dragoste, dar si de dor,   cele  doua sentimente sunt sugerate pregnant in finalul ei : dorul de flacaul iubit, precum si jalea ca este departe:’’Si te-as da inimii mele/ Sa se stampere de jele…’’.
     Ca in majoritatea doinelor,  si in poezia " Mai badita floare dulce",  motivul este unul floral,  floarea simbolizand gingasia, frumusetea, gingasia, puritatea.
     Specific doinei, limbajul popular se reflecta prin simplitate , dar si  expresivitate, remarcandu-se prin regionalismele "stog", "a imblati", termeni populari :’’stampere’, imbinate intr-o perfecta armonie cu metaforele ‘’floare’’,  ‘in inele’, cu epitetele ‘’dulce’, ‘’cu mila’’, cu drag’, ‘marunt’, de argint’(epitet metaforic), figuri de stil ce contureaza frumusetea, tineretea, puritatea si gingasia.
  Opera literara “ Mai badita, floare dulce’ este alcatuita din 14 versuri, care formeaza un singur text, cu lexic popular, versuri cu masura de 7-8 silabe, rima fiind imperecheata si monorima, iar ritmul este trohaic, ce evidentiaza faptul ca doina este un text literar cu functie estetica, expresiva.
    In concluzie,  creatia "Mai badita floare dulce" este o doina,  deoarece are toate trasaturile acestei specii.
Trimiteți un comentariu