‘’Plumb”-George Bacovia
Dormeau adanc sicriele de plumb,Si flori de plumb si funerar vestmint —
Stam singur în cavou… si era vint…
Si scirtiiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig —
Stam singur langa mort… si era frig…
Si-i atirnau aripile de plumb.
Poetul George Bacovia se incadreaza in perioada interbelica, opera sa poetica fiind dominata de curentele literare simbolism si expresionism. Volumul Plumb aparut in 1916 este primul volum de versuri ce cuprinde arte poetice in care universul bacovian prinde forma si contur. Poezia Plumb de George Bacovia apartine genului liric, iar ca tip de poezie este o arta poetica care face parte din curentul literar simbolism. Arta poetica este un crez literar, un program, o arta de a scrie. Arte poetice sunt considerate operele in care artistul exprima conceptia personala, viziunea despre arta si procesul de creatie.
Simbolismul este un curent modern ce presupune la nivel formal si informal, inovatii la nivelul poeziei. Se foloseste simbolul, un element al existentei umane sau al planului material care dobandeste conotatii aparte si ca urmare exprima stari afective. Sugestia, aceasta provenind de la verbul a sugera, subliniind legatura simbolului cu starile emotionale sau afective. Apar corespondentele, cele care exprima legaturile eului poetic cu lumea si cu restul universului. Se utilizeaza cromatica, fiecare culoare folosita in poezie exprimand stari sufeltesti. Poezia se bazeaza pe stari sufletesti neclare, ambigue, obsesia, frica angoasa, nevroza, apasarea sufleteasca, splinul. Muzicalitatea versurilor se realizeaza prin intermediul a doua tehnici: tehnica refrenului si tehnica eufornica in care apar gifuri de stil sonore precum aliteratia si asonanta. La nivelul versificatiei, poezia simbolista foloseste versul alb si versul liber, figurile de stil din iomaginarul poetic sunt monotone in mica masura utilizate, iar accentul este pus pe metafora. De asemenea, se foloseste sinestezia, forma de transpunere metaforica a datelor unui simt in limbajul altui simt, figura de stil ce consta in realizarea prin intermediul unei imagini artistic, o surprindere in forma concreta a unei realitati priceputa in mai multe secvente. Titlul operei Plumb, de George Bacovia reprezinta un substantiv comun, care denotativ arata un metal greu de culoare gri inchis. Sensul conotativ este dat de valoarea de motiv literar central si simbol al titlului. Titlul arata astfel apasarea sufleteasca, golul interior, melancolia si jalea eului poetic, stari afective care prin corespondenta descriu un univers exterior trist, apasat de greutatea plumbului. Tema operei Plumb George Bacovia o constituie viziunea eului poetic asupra universului. Subtema este moartea prin impietrire, iar motivele literare sunt plumbul, florile, coroanele si sicriele, cavourile, strigatul interior. Opera cuprinde doua secvente lirice, secventa intai (primul catren) arata planul exterior eului liric, spatiul cimitirului existential sominat de greutatea plumbului si secventa a doua (al doilea catren) cuprinde planul interior „amorul de plumb” reprezentand latura creatoare a poetului. Poezia Plumb, George Bacovia debuteaza cu imaginea statica a unui cimitir, reprezentand existenta umana a poetului. Somnul este de neintors, este somnul mortuar pus in legatura cu sicriele, primul element din campul semnatic al mortii. Florile de plumb sugereaza natura impietrita in iminenta mortii, iar poetul in doliu funerar isi plange propria conditie. Motivul singuratatii este surprins in legatura cu restrangerea mediului reprezentata de cavou. Strofa se incheie in contrast cu imaginea de inceput in imagine auditiva lugubra a scartaitului coroanelor. Vantul este factorul dinamic ce aminteste de o existenta reala. A doua secventa arata arata somnul intors asa cum spunea Lucian Blaga, se indreapta spre opus adica spre moarte. Eul liric se disociaza in om si poet, omul privind cum „amorul meu de plumb se stinge”. Florile de plumb par a fi acea realitate potrivita mortii, apare agonia eului poetic, deznadejdea surprinse intr-un strigat, mut, fara glas. Se reia simetria nativului singuratatii, iar impietrirea plumbului pune stapanire pe fiinta poetului. Zborul cu fata catre pamant reprezentat de aripile atarnande reprezinta viziunea eului liric despre creatie ce nu se poate realiza intrun univers domniat de moarte. In opera Plumb George Bacovia exista mai multe simboluri, fiecare avand conotatii aparte. Plumbul arata pasarea sufleteasca si golul interior, iar acestea fac parte din elementele simboliste ale operei. Sugestia face legatura dintre simbol si starile exprimate. Corespondenta este cavoul, un loc inchis, izolat, loc de refugiu al eului liric dintre el si lume; sicriele, vesmant funerar, coroanele, mortul arata moartea prin impietrire. Cromatica curpinde culoarea gri inchis, iar plumbul exprima greutatea sufleteasca si spirituala cat si sentimentele de tristete. Muzicalitatea este reprezentata prin tehnica eufonica, tehnica refrenului „stam singur”.Stilul artistic cuprinde scrierea versurilor, care are in vedere surprinderea campului semantic al mortii si a monotoniei universului. Ca urmare, apar termeni diferiti precum „sicriele”, „coroanele”, „ florile”, „funerar”, „cavou”, „mort”, ele subliniind subtema poeziei. La nivelul constructiei semantice, morfologice se observa aceeasi monotonie pe care culoarea plumbului o reflecta partile de vorbire cu aproximativ aceleasi functii sintactice, se reiau simetric si in a doua strofa a poeziei. In ceea ce priveste prozodia, Plumb are o constructie riguroasa, care sugereaza prezenta mortii, prin inchiderea versurilor cu rima imbratisata, masura fixa de 10 silabe, iambul alternand cu amfibrahul.
In opinia mea, poezia Plumb, de George Bacovia, este o arta poetica simbolista, prin prezenta motivelor literare prezentate, precum moartea, golul, noaptea, plansul, nevroza, dar si prin muzicalitatea versurilor sau prin repetitiile obsedante.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu