Prof.Mirela Broasca:De-ale bacului,o varianta posibila+rezolvarea ei.

 Se da textul:

Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid aşternut e şesul cu mătasă.
Norilor copacii le urzesc brocarte.

Casele-adunate, ca nişte urcioare
Cu vin îngroşat în fundul lor de lut,
Stau în ţărmu-albastru-al râului de soare,
Din mocirla cărui aur am băut.

Păsările negre suie în apus,
Ca frunza bolnavă-a carpenului sur
Ce se desfrunzeşte, scuturând în sus,
Foile-n azur.

Cine vrea să plângă, cine să jelească
Vie să asculte-ndemnul ne-nţeles,
Şi cu ochii-n facla plopilor cerească
Să-şi îngroape umbra-n umbra lor, în şes.
                                   (Tudor Arghezi, Niciodată toamna)

*brocart, brocarturi, s.n. – ţesătură de mătase de calitate superioară, înflorată sau ornamentată cu fire de aur ori de argint

1 Transcrie, din text, două cuvinte obţinute prin derivare cu prefix. 2 puncte
2 Precizează două consecinţe ale utilizării cratimei în structura ,,casele-adunate”. 2 puncte
3 Alcătuieşte două enunţuri pentru a ilustra omonimia cuvântului vin. 2 puncte
4 Transcrie, din text, două structuri lexicale care conţin imagini vizuale cromatice. 4 puncte
5 Precizează valoarea expresivă a utilizării verbului a fi la timpul perfect simplu. 4 puncte
6 Menţionează două teme/ motive literare, prezente în poezie. 4 puncte
7 Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în strofa a doua. 4 puncte
8 Prezintă semnificaţia titlului, în relaţie cu textul poeziei date. 4 puncte
9 Motivează, prin evidenţierea a două trăsături existente în text, apartenenţa acestuia la modernism. 4 puncte

Rezolvare:
1. Cuvinte derivate cu prefixe: „îngroşat", „desfrunzeşte", „ne-nteles", „îngroape" etc.
2. Utilizarea cratimei în structura „casele-adunate" are drept consecinţă marcarea grafică a rostirii legate a două cuvinte ,prin eliminarea unei silabe. Sub raport prozodic acest fapt asigură păstrarea măsurii versului,conservarea ritmului etc.
3. Anul acesta recolta de vin a fost deosebit de bogată.
Nu ştiu dacă voi putea să vin în vacanţa aceasta la munte.
4. Două structuri lexicale care conţin imagini vizuale cromatice:„Palid aşternut e şesul cu mătasă", „Stau în ţărmu-albastru-al râului de soare", „Păsările negre suie în apus", „Foile-n azur" etc.
5. Forma verbului la perfect simplu ,fu", marchează o acţiune trecută, încheiată de curând; în text ea evidenţiază încărcătura eului liric, tristeţea, nostalgia prezenţei toamnei, dar şi a trecerii timpului etc.
6. Teme/ motive ale poeziei, de exemplu: toamna, trecerea timpului, moartea etc.
7. Semnificaţia unei figuri de stil identificate în strofa a doua a poeziei, de exemplu: epitetul cromatic „păsările negre" exprimă singurătatea toamnei; comparaţia „ca frunza bolnavă" ne trimite spre ideea de boală, spre ideea descompunerii datorate toamnei, dar şi a trecerii timpului etc.
8. Titlul poeziei, prin substantivul „toamna", nu ne trimite cu gândul numai la anotimpul respectiv, ci şi la ideea apropierii unui sfârşit; aflat în relaţie cu adverbul „niciodată", aşezat în poziţie iniţială, se accentuează ideea timpului trecător şi ireversibil; pentru a ne da posibilitatea interpretării, a reflexiei, în final, apar, nu întâmplător, punctele de suspensie etc.
9. Apartenenţa la modernism este motivată de tematica poeziei, de crizele existenţiale, condiţia efemeră a condiţiei umane, sentimentul nostalgic al apropierii morţii. în cazul lui Arghezi, un rol important în configurarea modernismului operei sale îl are modul particular de folosire a limbajului, cât şi structura aleatorie a textului etc.
NOTA BENE!
 Intelegerea textului

■ Desi a debutat sub steaua literara a simbolismului, Arghezi se va detasa treptat de retorica sugestiv-muzicala a acestuia, evoluand - temperamental si artistic - catre o materializare din ce in ce mai consistenta a perceptiei asupra lumii; in acest sens, E. Lovinescu precizeaza: "pe cand estetica simbolista are o tendinta fireasca spre abstractie, pe care o impinge pana la spiritualizarea materiei, estetica argheziana procedeaza invers prin materializare."

■ Si totusi, poemul arghezian mentionat (din volumul Cuvintele potrivite, 1927) mai pastreaza - in prima strofa - legatura cu simbolismul, prin imagini plastice de stampa japoneza (asocierile cu stralucitoarele materiale - "matasa" si "brocartele"), ce amintesc de tehnica picturala din pastelurile lui Adrian Maniu.

■ Peste lava eruptiva a temperamentului arghezian s-a suprapus o seninatate contemplativa a spiritului care priveste aproape "bucuros" la toamna dinlauntrul sau si din intreaga fire, familiarizandu-l deja cu ideea sfarsitului natural si uman.

■ Imaginile picturale luminoase se intuneca treptat si isi pierd caracterul descriptiv, sugerand consistenta tot mai grea a obiectelor, a formelor vegetale si intomnarea fiintei, a carei silueta opacizata de scurgerea timpului "isi ingroapa umbra-n umbra" plopilor desfrunziti.



Identificarea particularitatilor stilistice

■ Din punct de vedere semantic, metafora argheziana (procedeul stilistic cel mai frecvent) asociaza termeni distincti ca inteles, ori chiar aflati in opozitie binara ("Norilor copacii le urzesc brocarte"; "Din mocirla carui aur am baut"; "Si cu ochii-n facla [] Sa-si ingroape umbra []"); de aceea, expresia metaforica se asociaza cu oximoronul, figura sintactico-semantica, care genereaza o forma particulara a antitezei (de exemplu, "urzeala" este specifica tesaturilor rare, usoare, in timp ce "brocartul" se formeaza din tesaturi compacte, de fire suprapuse in relief care cad in falduri grele).

■ Epitetele cromatice ("palid", "albastru", "negre", "sur") evolueaza progresiv catre tonurile inchise, sugerand deopotriva ofilirea elementelor vegetale si a omului in toamna vietii lui.

■ Metaforele, ce reunesc in mod predilect termeni concreti, alterneaza cu niste comparatii de aceeasi factura asociate cu epitete: "Casele-adunate ca niste urcioare/ Cu vin ingrosat; "Ca frunza bolnava a carpenului sur".

■ Tautologiile fie ca utilizeaza termeni din aceeasi familie lexicala ("Ca frunza [] ce se desfrunzeste"), fie ca acorda aceluiasi cuvant valori sintactice distincte: "Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses" (complement -  direct si complement circumstantial de loc).
■ Dislocarile sintactice, frecvente in limbajul poetic arghezian, creeaza subtile nuante semantice: astfel, adverbul de timp compus "niciodata", plasat la inceputul primului vers (si in titlul poezieI), intarit de forma verbala negativa "nu fu mai frumoasa", isi modifica sensul primar intr-unui pozitiv; intre epitetul personificator "palid" si substantivul determinat "sesul" s-a intercalat predicatul "e asternut"; complementul-obiect indirect "norilor" (cu accent asupra elementului cosmic) a fost antepus deopotriva subiectului si predicatului (topica uzuala: "Copacii [le] urzesc brocarte norilor").

■ Forma de dativ arhaic ("Niciodata toamna nu fu mai frumoasa/Sufletului nostru"), insotita de procedeul ingambamentului, ingaduie ca accentul liric sa cada in mod egal asupra adjectivului "mai frumoasa" - de la sfarsitul primului vers - si asupra sintagmei-cheie din poem "sufletului nostru" - asezata chiar la debutul versului urmator.

■ Un procedeu romantic tipic eminescian, preluat apoi si de T. Arghezi, este folosirea conjunctivului fara marca ,vie =sa vina!) cu valoarea semantica a unui imperativ mai slab, pe care-1 putem echivala cu o rugaminte resemnata din partea poetului catre cititor de a asculta mesajul discret al venirii toamnei; forma verbala aleasa este un regionalism, precum si in cazul altor cuvinte: "matasa", "urcioare".

Nota bene:
 

Tema si viziunea despre lume in poezia ''Testament'', de Tudor Arghezi

Poezia “Testament” , de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelica, alaturi de “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”,  de Lucian Blaga si “Joc secund”, de Ion Barbu. Poezia este asezata in fruntea primului volum arghezian, “Cuvinte potrivite”(1927), si are rol de program (manifest) literar,realizat insa cu mijloace poetice.
Arta poetica este o creatie in versuri prin care autorul isi exprima prin mijloace artistice specifice operei literare,conceptia despre creatie sau despre menirea creatorului. Poezia “Testament” de Tudor Arghezi este o arta poetica, deoarece autorul isi exprima propriile convingeri despre arta literara, despre menirea literaturii si despre rolul artistului in societate.
Este o arta poetica moderna, deoarece in cadrul ei apare o tripla problematica, specifica liricii moderne:transfigurarea socialului in estetic, estetica uratului, raportul dintre inspiratie si tehnica poetica. Poezia “Testament” este prima dintre artele poetice publicate in diferite volume: ”Flori de mucigai”,“Frunze pierdute”,“Epigraf” etc.
TITLUL poeziei are o dubla acceptie: una denotativa si alta conotativa. In sens propriu(denotativ),cuvantul-titlu desemneaza un act juridic intocmit de o persoana prin care aceasta isi exprima dorintele ce urmeaza a-i fi indeplinite dupa moarte, in legatura cu transmiterea averii sale. In sens figurat(conotativ), cuvantul face trimitere la cele doua mari parti ale Bibliei: V.T. si N.T. in care sunt concentrate invataturile proorocilor si apostolilor adresate omenirii. Astfel,  creatia argheziana devine o mostenire spirituala adresata urmasilor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului.
TEMA poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug, creatie lasata mostenire unui fiu spiritual. Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tata unui fiu spiritual caruia ii este lasata drept unica mostenire “cartea”, metonimie care desemneaza opera literara. Discursul liric avand un caracter adresat, lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica, transmisa in mod direct si la nivelul expresiei prin marcile subiectivitatii (marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza eul liric): pronume personal la pers. I sg.”eu”;  vb.la pers. I si a II-a sg.”am ivit”, “sa urci”; adj.posesive la pers. I sg.”cartea mea“,”strabunii mei“, alternand spre diferentiere cu pers. a III-a, topica afectiva (inversiuni si dislocari sintactice). In poezie,  eul liric apare in diferite ipostaze: eu/noi; eu/tatal-fiul etc.. Textul poetic este structurat in 6 strofe cu nr .inegal de versuri, cu metrica si ritmul variabile. Discursul liric este organizat sub forma unui monolog adresat/dialog imaginar intre tata si fiu, intre strabuni si urmasi, intre rob si Domn, tot atatea ipostaze pt.eul liric.
INCIPITUL, conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual, contine ideea mostenirii spirituale, ”un nume adunat pe-o carte”, care devine simbol al identitatii obtinute prin cuvant. Conditia poetului este concentrata in versul: ”decat un nume adunat pe-o carte”, iar poezia apare ca bun spiritual si peren: ”Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte…”.
Metafora “seara razvratita” face trimitere la trecutul zbuciumat al stramosilor, care se leaga de generatiile viitoare, prin “carte”. Enumeratia “rapi si gropi adanci”, ca si versul urmator “Suite de batranii mei pe branci”, sugereaza drumul dificil al conoasterii,si al acumularilor strabatut de inaintasi. Formula de adresare,vocativul “fiule” ,desemneaza un potential cititor, poetul identificandu-se, in mod simbolic, cu un tata, ca un mentor al generatiilor viitoare.
In strofa a doua,”cartea”, creatie elaborata cu truda de poet,este numita “hrisovul vostru cel dintai”, cartea de capatai a urmasilor. ”Cartea”-”hrisov” are pt.generatiile viitoare valoarea unui document fundamental, asemenea Bibliei.Metafora “carte”  are un loc central in aceasta arta poetica, fiind un element de recurenta.
Ideea centrala din cea de-a treia strofa este transformarea poeziei intr-o lume obiectuala. Astfel “sapa”, unealta folosita pt.a lucra pamantul, devine“condei”, unealta de scris, iar “brazda” devine “calimara”, poetul aplicand asupra cuvintelor aceeasi truda transformatoare prin care plugarii supuneau pamantul. Poetul este, prin urmare, un nascocitor care transforma “graiul lor cu-ndemnuri pt.vite”, in “cuvinte potrivite”, metafora ce desemneaza poezia ca mestesug, ca truda, si nu ca inspiratie divina.
Strofa a patra debuteaza cu o confesiune lirica: “Am luat ocara si torcand usure/Am pus-o cand sa-mbie, cand sa-njure”. Poetul poate face ca versurile sale sa exprime imagini sensibile, dar si sa stigmatizeze raul din jur (“sa-njure”), arta avand functie cathartica, dar si moralizatoare. In strofa a cincea apare ideea transfigurarii socialului in estetic, prin faptul ca durerea, revolta sociala sunt concentrate in poezie, simbolizata prin “vioara”, instrument mult mai reprezentativ pt.popor decat clasica lira: “Durerea noastra surda si amara/ O gramadii pe-o singura vioara.” Arghezi introduce in literatura romana estetica uratului, concept pe care il preia de la scriitorul francez Charles Baudelaire:”Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi noi”. Poezia reprezinta pt. Arghezi si un mijloc de razbunare a suferintei inaintasilor: “Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte/Si izbaveste-ncet pedepsitor/ Odrasla vie-a crimei tuturor”.
Ultima strofa evidentiaza faptul ca muza, arta contemplativa, “Domnita”,”pierde” in favoarea mestesugului poetic: “Intinsa lenesa pe canapea,/ Domnita sufera in cartea mea”. Poezia este atat rezultatul inspiratiei, al harului divin “slova de foc”, cat si al mestesugului, al trudei poetice “slova faurita”: “Slova de foc si slova faurita/Imperecheate-n carte se marita”. Conditia poetului este redata in versul “Robul a scris-o, Domnul o citeste” ; artistul este un “rob”, un truditor al condeiului si se afla in slujba cititorului, “Domnul”.
In concluzie, putem afirma ca poezia “Testament”, de Tudor Arghezi este o arta poetica, datorita afirmatiilor prezentate mai sus, dar si pt.ca poetul devine un nascocitor, iar poezia presupune mestesugul, truda creatorului.