Prof.Mirela Broasca:Semnificatia titlului unei poezii-''Noapte de iarna'',G.Toparceanu

 

Semnificaţia titlului unei poezii

Redactează o compunere de 10 – 15 rânduri în care să prezinţi semnificaţia titlului poeziei Noapte de iarnă, prin raportare la conţinutul fragmentului citat. În compunerea ta, trebuie:

- să ilustrezi relaţia dintre titlu şi conţinutul fragmentului de text liric;                                 4 puncte
- să evidenţiezi două mijloace artistice prin care este susţinută ideea sugerată de titlu;      4 puncte
- să ai o structură adecvată tipului de text şi cerinţei formulate;                                       2 puncte
- să te înscrii în limitele de spaţiu indicate.                                                                                  2 puncte

PLANUL COMPUNERII	COMPUNERE
Introducere -         un enunţ general despre poezie şi poet      2.Cuprins -     un enunţ în care arătăm despre ce este vorba în poezie ; -         prezentarea conţinutului textului strofă cu strofă - imagini - figuri de stil - idei, sentimente transmise de autor	« Noapte de iarnă » este una dintre cele mai frumoase poezii ale lui George Topârceanu. Poetul creează tabloul unei nopţi de iarnă, în care zăpada se aşterne peste oraşul tăcut. Prima strofă conturează o imagine vizuală care are în centru siluetele plopilor din oraşul adormit sub ninsoare. Autorul surprinde frumuseţea şi strălucirea fulgilor de nea,  prin folosirea metaforei “mărgăritare”. Se transmite totuşi o stare de melancolie, mai ales datorită epitetelor “solitare”, “neclintit”, şi comparaţiei “plopii … visători ca amorezii ». Putem presupune că eul liric suferă din dragoste. Strofa a doua conţine acelaşi amestec de frumuseţe feerică şi tristeţe melancolică. Tabloul vizual este îmbogăţit cu imaginea pomilor, a caselor şi a felinarelor acoperite cu zăpadă. Frumuseţea feerică este sugerată de comparaţia “lume ca din basme”. Tristeţea melancolică este transmisă de epitetele « tristă », « somnoroase », « neclintită », « bizare ». Ultima strofă accentuează frumuseţea şi strălucirea tabloului, scoţând în evidenţă sentimentul de încântare în detrimentul celui de melancolie. Fumurile care ies pe hornuri închipuie o colonadă, zăpada se aşază în « capiteluri » pe trunchiurile copacilor, iar prin crengile copacilor aşază buchete de fulgi care se scutură uşor. Strofa abundă în figuri de stil. Epitetele « albă », « cochete », metaforele « colonadă », « capiteluri », « flori de marmură », « ghirlandă de buchete », « petale », « roi de fluturi » contribuie toate la crearea unui sentiment de încântare şi gingăşie.
Încheiere	Poezia se numeşte « Noapte de iarnă ». Titlul se potriveşte conţinutului poeziei, în care este descris un tablou nocturn şi hibernal, care sugerează discret, prin noapte şi frig,  singurătatea şi tristeţea eului liric în ipostază de îndrăgostit fără speranţă.