Figuri de stil la nivel morfologic și sintactic

Repetiția

Repetiția constă în reluarea unui cuvânt sau a unei expresii în diferite poziții ale enunțului.
La rândul ei, poate apărea în forma de:
  • Anafora - care constă în repetarea unui cuvânt sau a unei expresii în propoziție și a unor propoziții în frază, pentru a accentua o anumită idee.
Ex.: Era casa pe care și-o dorise din copilărie, casa pe care o visase de atâtea ori, casa pe care de atâtea ori o desenase, casa perfectă; casa pe care nu și-o putea însă permite.
  • Epifora - care constă în reluarea unui cuvânt la sfârșitul unei propoziții sau a unei propoziții la sfârșit de frază.
Ex.: În guvern se fură, în parlament se fură, în justiție se fură, până și din Biserică se fură.
       Cui sa dam,cand sa dam,unde sa dam si de ce sa dam? 
        Ziua ma cearta,seara ma cearta,noaptea ma cearta,mereu ma cearta!
  • Anadiploza - care constă în reluarea ultimei părți dintr-o propoziție în propoziția următoare.
Ex.: Au năpustit în biroul directorului angajații, angajați care nu și-au primit salariile de trei luni.
  • Antanaclaza - care permite realizarea unor jocuri de limbaj prin repetarea unui cuvânt, figură de stil bazată pe polisemie și omonimie.
Ex.: În acestă problemă ar trebui să arate că este moț și nu cu moț.

Enumerația

Enumerația constă în prezentarea succesivă a unor fapte sau aspecte. Relația ce se stabilește între termenii enumerării este una de coordonare.
Enumerarea poate fi întâlnită sub formă de:
  • Polisident - enumerație în care elementele enunțului sunt legate prin conjuncții.
Ex.: Nici nu mai vrea să locuiască împreună cu părinții, nici singură nu vrea să stea.
  • Epimona – constă în utilizarea în mod excesiv a conjuncțiilor coordonatoare.
Ex.: Fata asta este și inteligentă, și frumoasă, și harnică, și tot ce-ți poți dori.

Asident

Asidentul constă în suprimarea conjuncțiilor coordonatoare dintre cuvinte sau dintre propoziții.
Ex.:Toți, politicieni, manifestanți, polițiști, au cântat împreună până au răgușit.

Elipsa

A nu se confunda cu elipsa, o curbă geometrică plană.
Elipsa constă în suprimarea unei părți din enunț, pentru că este neesențială sau se poate deduce din context.
Ex.: Primul motiv vi l-am explicat. Iar al doilea derivă direct din primul. (se evită repetarea cuvântului motiv).

Aposiopeza

Aposiopeza este procedeul de întrerupere a enunțului, parte omisă fiind considerată de prisos sau subînțeleasă.
Ex.:Banca i-a anunțat de furtul din conturi. Cine însă le va da banii înapoi...

Brahilogia

Brahiologia constă în evitarea reluării în enunț a unor termeni exprimați anterior.
Ex.:Unii studenți au lipsit de la conferință, alții au fost prezenți și foarte activi.

Anacolutul

Anacolutul este o construcție gramaticală greșită, ce ilustrează lipsa de cultură sau lipsa de logică a unor enunțuri formulate de unele persoane.
„ Dați-mi voie! Dați-mi voie! (...) Din doua una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar sa nu se schimbe nimica, ori sa nu se revizuiască primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele esențiale. Din această dilemă nu puteți ieși... Am zis! ”
—O scrisoare pierdută, I.L.Caragiale

Inversiunea

Inversiunea constă în răsturnarea cuvintelor în propoziție, pentru a pune în evidență un anumit termen. Exemple:
Impertinentul participant a fost scos afară din sala de conferințe.
Desteptul copil a luat nota 10.

Hiperbatul

Hiperbatul este o inversare în topica normală prin care termenul asupra căruia se dorește atragerea atenției este plasat în final.
Ex.:Cine până la ora aceasta nu știe despre ce e vorba, va afla acum: discutam despre rolul Bisericii în stat.

Apostrofa

Apostrofa este o întrerupere a expunerii în care vorbitorul adresează unui interlocutor (prezent sau absent) o întrebare, afirmație sau exclamație.
Ex.:Campania lor a avut rezultate foarte bune, dar cred oare domnii directori ai companiei că ne pot minți pe față?

Interogația (întrebarea) retorică

Interogația retorică este o întrebare la care nu se așteaptă răspuns, acesta fiind evident și cuprins sau sugerat în enunț.
Ex.:Poate cineva învăța într-o zi ceea ce noi studiem de ani buni?

Invocația retorică

Invocația retorică este o rugăminte adresată divinității, muzelor sau unor persoane reale pentru a cere ajutor.
„ Cum nu vii tu Țepes Doamne, ca punând mâna pe ei
Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei		 ”
—Scrisoarea III, Mihai Eminescu

Eufemismul

Eufemismul - constă în îndulcirea unei expresii dure sau jignitoare, prin înlocuirea ei cu alta.
Ex.: și-a pierdut viața, în loc de a murit.

Gradația

Gradația - constă în trecerea treptată,ascendenta sau descendenta, de la o idee la alta și prin care se urmărește scoaterea în evidență a ideii sau nuanțarea exprimării.
„ Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn
Și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn;
Pe copite iau în fuga fața negrului pământ,
Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt;
Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni,
Orizontu-ntunecându-l, vin săgeți de pretutindeni...		 ”
—Scrisoarea III, M. Eminescu

Imprecația

Imprecația - figură de stil prin care se exprimă, sub formă de blestem, dorința pedepsirii unei persoane.
„ Te blestem sa te-mpuți pe picioare.
Să-ți crească măduva, bogată și largă,
Umflată-n sofale, mutată pe targă.
Să nu se cunoască de frunte piciorul,
Rotund ca dovleacul, gingaș ca urciorul.
Oriunde cu zgârciuri ghicești mădulare,
Să simți ca te arde puțin fiecare.		 ”
—Blesteme, Tudor Arghezi

Invectiva

Invectiva - Exprimarea violentă, apostrofă necruțătoare la adresa unei persoane etc.
„ Prea v-ați arătat arama, sfâșiind aceasta țară,
Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară,
Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteți - niște mișei!		 ”
—Scrisoarea III, Mihai Eminescu


EXEMPLE:
Afereză: ‘Napoi aş vrea să pot da timpul.
Aliteraţie: Vezi vagul voal visat?
Anacolut: Tu, de fapt, dacă stau să ma gândesc bine, chiar eşti.
Anadiploză: C’est fou c’que j’peux t’aimer,
C’que j’peux t’aimer des fois,
Des fois j’voudrais crier,
Car j’n'ai jamais aimé,
Jamais aimé comme ça,
Ça, je peux te l’jurer.
Anaforă: Tu eşti blestemul meu dorit, blestemul meu vital.
Antanaclază: Doar lângă tine-aş vrea să capăt capăt.
Antiteză: Îmi eşti coşmar şi mântuire.
Apocopă: E ultima dată când ţi-o mai spun cu frumosu’!
Aposiopeză: Dar şi când vei înţelege…
Apostrofă: Ai să-mi răspunzi, nu-i aşa?, mâine.
Asident: Coşmarurile, îngeri negri, ape dureroase, ochi de Infern, au revenit.
Asonanţă: Mărunt, în cârd mă-mplânt şi plâng. Sunt la pământ.
Chiasm: Femeie şi blestem, durere şi pasiune.
Comparaţie: Eşti ca o voce pe verso.
Elipsă: Mai întâi vreau să-ţi spun cine sunt, apoi cine eşti.
Epiforă: Seara te vreau, dimineaţa te vreau, toamna te vreau, acum te vreau.
Epimonă: Nici nu te pierd, nici nu te am, nici nu te las, nici nu mai pot.
Epitet: Eşti o iluzie frumoasă.
Eufemism: Eşti îngrozitor de frumoasă. (Şi nu glumesc: este un eufemism!).
Hiperbat: Gândul meu are o singură înfăţişare, şi aceea imperfectă, prin forţa lucrurilor: a ta.
Hiperbolă: Sunt.
Imprecaţie: Fi-mi-ai mie!
Invectivă: Nici Dumnezeu nu te mai rabdă ca de gheaţă, iar noaptea însăşi amuţeşte când mă ignori!
Inversiune: Perfectă negăsire ne bântuie. Deci dus mă vrei.
Metaforă: Eşti o voce pe verso.
Metonimie: Eşti o fustă.
Onomatopee: Îmi păcăne urechile atunci când te văd.
Oximoron: Plăcută furie mă cuprinde…
Personificare: Mi-a surâs amintirea sărutului tău.
Polisident: Ori mă ascunzi, ori mă laşi ascuns.
Rimă: Îmi eşti cădere / În tăcere.
Sincopă: Sunt foarte si’gur, do’n’şoară!
Sinecdocă: Eşti o privire insuportabilă.