Pentru a putea construi un text argumentativ bun, trebuie să țineți seama de câteva elemente:
Subiectul nu presupune demonstrarea citatului, deci nu veți scrie nici că sunteti de acord cu el, nici că nu sunteți de acord. Nu vă veți concentra exclusiv pe citat. El vă va orienta doar.
Subiectul se referă, de obicei, la o idee abstactă, citatul are rolul de a o concretiza. De aceea, va trebui să stabiliți legătura dintre ideea propusă spre argumentare și citat. În exemplul nostru, despre reușită se poate vorbi în fel și chip, însă, prin citat, subiectul restrânge aria discuțiilor la raportul dintre reușită și sinceritate, respectiv, cunoașterea celorlalți. Nicolae Titulescu se referă la reușita în diplomație, însă orice reușită se poate sprijini pe cele două ingrediente propuse de autor. Textul argumentativ poate să dezvăluie subiectivitatea autorului, prin expresii de tip, „în opinia mea” sau acesta poate prefera să se obiectiveze, prin formularea unei ipoteze neutre.
Nu uitați că, pe lângă ipoteză, argumente, concluzie, trebuie să furnizați și exemple care să clarifice argumentele pe care le dați. Deseori, aici se pierd cele mai multe puncte la acest subiect. Nu uitați să scrieți corect, să marcați paragrafele prin alineat și prin rânduri separate, fiindcă toate aceste lucruri se vor puncta.
Cum ar putea fi formulat, prin urmare, un asemenea text? Vă ofer un exemplu.
Scrie un text argumentativ despre reusita , ca raport intre cunoastere si sinceritate.
In opinia mea, reușita permanentă, solidă se sprijină pe o muncă sustinuta, intrucat ea nu presupune doar un efort profesional, ci și unul de cunoaștere a celorlalți , precum și de sinceritate în abordarea lor și a problemelor ce necesită rezolvare.
În primul rând, reușita nu este legată doar de stăpânirea completa a unui domeniu, ci și de cunoașterea persoanelor cu care conlucrezi în diferite momente ale vieții, pentru că nu e suficient să îndeplinești cu succes o sarcină, ci e nevoie să știi și care sunt așteptările persoanei care ți-a stabilit sarcina respectivă. Cu alte cuvinte, degeaba ești bun, dacă nu știi să evidentiezi acest lucru. Spre exemplu, când ți se dă o temă la școală, chiar dacă știi să o faci bine, dacă nu cunosti așteptările profesorului, în legătură cu tema respectivă, riști să nu obții nota maximă, pentru că ai omis fie un mod particular de a o rezolva, fie un detaliu la care profesorul se astepta, insa pe care tu nu l-ai cunsocut.
În al doilea rând, fiecare dintre noi se poate confrunta cu situații neprevăzute, în care sarcina nu poate fi dusă la capăt sau nu poate fi rezolvată corespunzător. Dacă, într-o asemenea situație, ne ascundem in spatele unui neadevar, ne asumăm riscul de a ne pierde încrederea celor din jur, care,ne vor ignora chiar atunci cand noi am astepta, de fapt, sa ne fie recunoscute meritele. Spre exemplu, dacă atunci când, din diferite motive, nu ne rezolvam temele pentru acasă, dacă, în locul asumarii cu sinceritate a discuției despre neindeplinirea sarcinii, ne justificam printr-o minciună pentru a scapa de sanctiune, pe termen lung, minciuna ne va urmări și ne va afecta evoluția , poate chiar în momentele în care noi ne dorim recunoașterea, deci reușita.
În plus, cunoașterea celorlalți și sinceritatea se conjugă în efortul nostru de a reuși, căci, fără sinceritate, nu permitem celorlalți să își dezvăluie ideile, sentimentele, problemele, deci nu putem să venim în întâmpinarea lor. Spre exemplu, dacă nu vom fi sinceri, ci ne vom folosi de arta disimularii, ceilalți se vor simți obligați să facă la fel, iar atunci când avem de rezolvat o problemă, ne vom lovi de ambiguitate, fiindcă nu ni se comunica adevăratele intenții, în detaliu.
În concluzie, fiind fundamentată pe o cunoastere solidă, reușita se asociază și cu modul în care comunicăm cu cei din jur, dar și pe abordarea sinceră a problemelor cu care ne confruntăm, deci pe cunoașterea celorlalți și pe sinceritate.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu