miercuri, 12 februarie 2014

Prof. Mirela Broasca: Opinia despre semnificatia mesajului din ''Ierni jilave'', de Gib. I. Mihaescu

Citeste, cu atentie, textul:
''În seara aceea de Ajun eram nespus de agitat. Cu îngrijorare fără de seamăn mă repezeam, după scurte popasuri, dintr- un col al curtii într -altul, scrutând cerul cu încordate priviri.
Mai ales în miazănoapte îmi pusesem toată nădejdea; de acolo avea să vină mult asteptatul nor de
zăpadă. Mi- l închipuiam enorm si alburiu, cu chip de om; un Mos Crăciun plutind greoi sub povara
darurilor pe căile văzduhului. Era cu neputintă pe o vreme ca asta să nu se ivească, scuturându -si barba de omăt, un cer atât de plumburiu si potolit, e drept, dar atât de ghetos!
Numai fata din casă mă tot necăjea:
— Domnule, poftim înăuntru, ai să răcesti * [...]
Prudenta mă sfătui că e timpul să intru; atunci surprinsei în dreptul unuia din geamurile care tocmai se aprinsese primul fulg. Îl văzusem; nu mai putea fi nicio înselare! Venise din împărătia neagră de deasupra, minusculul flutur degerat se repezise în lumina geamului, spre a cădea orbit în întunericul de dedesubt. [*]
Când iesii într -un târziu afară, fulgi albi se vânzoleau buluc în pătratele luminoase ale ferestrelor, roi de fluturi !i fluturasi în vârtej fără odihnă [...]. Dar lămpile erau departe, în dosul geamurilor aburite, si micile insecte de gheată piereau cerneri -cerneri în noaptea vicleană în care se ascunsese frigul.
Nu -mi venea să cred ochilor, si multă vreme i -am privit neîncrezător; dar când pe negrul de
pretutindeni au început să răsară !i să se lărgească ostroave de albeată, n- am mai avut nicio
îndoială. [*]
Atunci n- am mai putut rezista bucuriei mele. Si cu căciulita si cu umerii îmbrăcat i în solzisori
de ie, ca într- o armură de argint, am năvălit înăuntru:
— Mamă! ... mamă, n auzi * mamă?
— Ce poftesti?
— Ninge, mamă *
— *
— Ninge, mamă, n -auzi?
— Să faci bunătatea si să nu mai iesi afară si să te culci numaidecât.
(Gib. I. Mihăescu, Ierni jilave)

Exprima-ti opinia in legatura cu mesajul fragmentului din "Ierni jilave'' .
   
 In fragmentul din ''Ierni jilave'', scris de Gib. I. Mihaescu, ni se infatiseaza un copil captivat de magia iernii, care  asteapta cu nerabdarea caracteristica frumoasei copilarii, caderea primilor fulgi de nea. In opinia mea, nerabdarea si emotia de a vedea cum incep sa cada primii fulgi de nea sunt sentimente firesti si totodata, caracteristice fiecarui copil.
       In primul rand, se evidentiaza faptul ca  nerabdarea se instalase in sufletul lui micut inca din seara de ajun, cand baiatul ,''cu o ingrijorare fara seaman'', se repezea ''dupa scurte popasuri, dintr-un colt al curtii intr-altul, scrutand cerul cu incordate priviri'', insa asteptarea i-a fost rasplatita de aparitia ''roiurilor de fluturi si fluturasi in vartej fara odihna'', care ii contureaza certitudinea:''Ii vazusem, nu mai putea fi nicio inselare!''.
       In al doilea rand, micutul este atat de emotionat si de fericit ca asteptarile nu i-au fost inselate, iar zapada incepe sa se astearna, incat simte dorinta de a-i impartasi mamei sale vestea, coplesit de bucurie si de  emotie:''Atunci n-am mai putut rezista bucuriei mele '' si cu caciulita si cu umerii imbracati in solzisori de ie, am navalit inauntru''""-Ninge, mama, n-auzi?'', insa aceasta ii sugereaza sa mearga la culcare.
       In concluzie, nerabdarea, emotia si bucuria cu care copilul asteapta caderea primilor fulgi de zapada, sunt sentimente firesti, fiind caracteristice oricarui copil incantat de magia iernii.
Trimiteți un comentariu