duminică, 27 iulie 2014

Prof. Mirela Broasca: Pronumele-fisa recapitulativa



Pronumele

Pronumele este compus din urmatoarele grupuri de cuvinte: (pro + nomen = pentru nume)

Pronumele este partea de vorbire flexibila care inlocuieste un substantiv (nume).

1) PRONUMELE PERSONAL tine locul persoanelor ( I, a II-a, a III-a, singular si plural).
PERSOANA I
Cazuri
Intrebare
Singular
Plural
Functie sintactica
Forme accentu­ate
Forme neaccentuate
Forme accentuate
Forme neaccentuate
N.
cine?
eu
-
noi
-
subiect
Ac.
(pe) cine ?
(pe) mine
ma, m-
(pe) noi
ne
complement direct
D.
cui?
mie
imi, mi
noua
ne, ni
complement indirect
G.
al, a, ai, ale cui?
-
-
-
-
-
V.
-
-
-
-
-
-
PERSOANA a II-a
Cazuri
Intrebare
Singular
Plural
Functie sintactica
Forme accentu­ate
Forme neaccentuate
Forme accentuate
Forme neaccentuate
N.
cine?
tu
-
voi
-
subiect
Ac.
(pe) cine ?
(pe) tine
te-
(pe) voi
va, v-
complement direct
D.
cui?
tie
iti, ti-
voua
va, vi, v-
complement indirect
G.
al, a, ai, ale cui?
-
-
-
-
-
V.
-
tu!
-
voi!
-
-

Observatii

Pronumele de persoana I si a II-a au aceleasi forme pentru masculin si feminin, iar cele de persoana a III-a au forme speciale pentru masculin si feminin.
Pronumele personale de persoana I si a II-a nu au forme pentru cazul genitiv. Vocativ au numai  pronumele personale de persoana a II-a singular si plural (tu; voi).
Pronumele personal la acuzativ are forme accentuate si neaccentuate.
PERSOANA a III-a (masculin)
Cazuri
Intrebare
Singular
Plural
Functie sintactica
Forme accentu­ate
Forme neaccentuate
Forme accentuate
Forme neaccentuate
N.
cine?
el
-
ei
-
subiect
Ac.
(pe) cine ?
(pe) el
il, l-
(pe) ei
ii, i-
complement direct
D.
cui?
lui
ii, i-
lor
le, li
complement indirect
G.
al, a, ai, ale cui?
lui
-
lor
-
atribut pronominal genitival
V.
-
-
-
-
-
-
PERSOANA a III-a (feminin)
Cazuri
Intrebare
Singular
Plural
Functie sintactica
Forme accentu­ate
Forme neaccentuate
Forme accentuate
Forme neaccentuate
N.
cine?
ea
-
ele
-
subiect
Ac.
(pe) cine ?
(pe) ea
o-
(pe) ele
le-
complement direct
D.
cui?
ei
ii, i-
lor
le, li
complement indirect
G.
al, a, ai, ale cui?
ei
-
lor
-
atribut pronominal genitival
V.
-
-
-
-
-
-
La persoana a III-a in afara de pronumele el, ea, ei, ele se folosesc si pronumele personale: dansul, dansa, dansii, dansele.
2) Pronumele personal de politete are forme numai pentru persoanele a II-a (dumneata, dumitale, dumneavoastra) si a III-a (dumnealui, dumneaei, dumnealor).
Pronumele personal neaccentuat la dativ poate determina un substantiv la nominativ sau la acuzativ : palaria-mi, palaria-ti, palaria-i. In asemenea constructii pronumele la dativ are sens posesiv: palaria mea, palaria ta, palaria ei (lui). Acest dativ se numeste dativ posesiv.
Determinand un substantiv, pronumele personal la dativul posesiv are functie sintactica de atribut pronominal.
Formele neaccentuate ale persoanei I si a II-a singular la cazul dativ (mi-, ti-, imi, iti) se intrebuinteaza cu rol stilistic in basmele si baladele populare pentru a arata ca povestitorul participa sufleteste la desfasurarea actiunii. Dativul folosit in acest scop se numeste dativ etic:
“Setila repede-repede mi ti le-a supt pe toate de-a randul.”
(I. Creanga)
Pronumele la dativul etic nu are functie sintactica.

Model de analiza pentru pronume

“Peste gatul incordat al calului, cu fruntea ridicata sus, ochii lui privesc si piata goala dimprejurul lui parca se umple de lume.
Indaratul ei un ceas a batut si tot soiul de oameni au inceput sa roiasca spre vechile curti unde tinea el sfat odata.”
(D. Anghel)
lui = pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul genitiv, functie sintactica de atribut pronominal genitival.
dimprejurul lui = pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul genitiv, precedat de prepozitia compusa „dimprejurul”, functie sintactica de atribut pronominal prepozitional;
indaratul ei = pronume personal, persoana a III-a, genul feminin, numarul singular, cazul genitiv, precedat de prepozitia „indaratul”, functie sintactica de complement circum­stantial de loc.
el = pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul nominativ, functie sintactica de subiect.
“Si stepa toata imprejur
La strigatu-mi va rasari
Cu dansa slobod m-oi iubi,
Uitand de oasele-ti pustii…”
(I. Pillat)
mi = pronume personal, persoana I, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata, functie sintactica de atribut pronominal;
cu dansa = pronume personal, persoana a III-a, genul feminin, numarul singular, cazul acuzativ, precedat de prepozitia simpla „cu”, functie sintactica de complement indirect;
ti = pronume personal, persoana a II-a, numarul singular, cazul dativ posesiv (oasele tale), forma neaccentuata, functie sintactica de atribut pronominal.

3)Pronumele de intarire insoteste un pronume personal (el insusi) sau un substantiv (eleva insasi) cu scopul de a-l preciza; este folosit numai ca adjectiv pronominal de intarire.

Aceste forme sunt alcatuite din vechile pronume personale ins(u), carora li s-au adaugat formele de dativ ale pronumelor personale sau reflexive neaccentuate : mi, ti, si, ne, va, le.
SINGULAR
PLURAL
Masculin
Feminin
Masculin
Feminin
ins (u)

ins (a)

ins (i)

ins (e)


-mi (eu)

-mi (eu)

-ne (noi)

-ne (noi)

-ti (tu)

-ti (tu)

-va (voi)

-va (voi)

-si (el)

-si (ea)

-si (ei)

-si (ela)
Insotind un pronume personal sau un substantiv, devin adjective pronominale de intarire si se acorda in gen, numar si caz cu pronumele personal sau cu substantivul determinat.
“Si cea dintai scolarita a fost insasi Smarandita popii.”
(I. Creanga)
Noi insine am intarziat.

4)Pronumele reflexiv inlocuieste obiectul asupra caruia se exercita in mod direct sau indirect actiunea unul verb.
Pronumele reflexiv prezinta particularitati morfologice si sintactice distincte :
-    are numai cazurile acuzativ si dativ, iar formele au aceeasi persoana si acelasi numar ca si subiectul verbului determinat.
-    reprezinta aceeasi persoana ca si subiectul, avand forme proprii numai pentru persoana a III-a.
Ac. pe sine, se, s-
D. siesi, sie, isi, si-
- aceste forme sunt nediferentiate dupa gen si numar, iar la persoanele I si a II-a se folosesc formele neaccentuate de acuzativ si de dativ ale pronumelui personal.
In cadrul pronumelui reflexiv putem distinge :
  • reflexivul dinamic, care exprima o actiune cu participarea intensa a subiectului, construit cu pronume in acuzativ, dar si in dativ: ma gandesc, se teme, isi inchipuie, isi imagineaza;
  • reflexivul obiectiv exprima coincidenta dintre subiectul si obiectul actiunii: a se imbraca, a se trezi;
  • reflexivul reciproc arata ca actiunea este savarsita de doua sau mai multe persoane, fiecare suferind rezultatul actiunii celuilalt: a se certa, a se iubi, a se bate, a se saluta.
In multe constructii, pronumele reflexive neaccentuate la dativ determina un substantiv, au sens posesiv si functie sintactica de atribut pronominal (dativul posesiv).

Model de analiza pentru pronumele reflexiv

Isi ia palaria de pe cap.
Costel si-a bagat banii in chimir.
Pronumele reflexive isi, si- determina substantivul “palaria”, respectiv “banii” si arata ca subiectul (el – Costel) este posesorul obiectului “palaria”, respectiv “banii”.
isi = pronume reflexiv, persoana a III-a, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata, functie sintactica de atribut pronominal,
si- = pronume reflexiv, persoana a III-a, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata, functie sintactica de atribut pronominal.
Specificul pronumelor reflexive cu sens posesiv consta, deci, in faptul ca ele determina un substantiv, care denumeste obiectul posedat de subiect.
Pronumele reflexiv sine, construit cu diferite prepozitii are urmatoarele functii sintactice :
  • atribut pronominal prepozitional:
Iubirea de sine inseamna egoism.
  • complement direct:
Cine nu se pune pe sine jertfa nu-i vrednic sa stapaneasca.
  • complement indirect:
Vorbeste mereu despre sine.
  • complement circumstantial de loc:
L-a asezat langa sine.

5)Pronumele demonstrativ

Pronumele demonstrativ inlocuieste numele unui obiect indicand totodata apropierea, departarea obiectului ori identitatea acestuia cu sine insusi sau cu alt obiect.

Tipurile de pronume demonstrative sunt:
  • pronume demonstrativ de apropiere: simpleacesta, aceasta; compusecestalalt, ceastalalta;
  • pronume demonstrativ de departare: simpleacela, aceea; compusecelalat, cealalta;
  • pronume demonstrativ de identitate: compuseacelasi, aceeasi.
Pronumele demonstrative disting opozitii:
de gen: acesta/aceasta; acela/aceea; acelasi/aceeasi; celalat/cealalta;
de numar: acesta/acestia; aceasta/acestea; acela/aceia;
de caz: acesta/acestia (N.-Ac.); acestuia/acestora (D.-G.)
Dintre valorile de intrebuintare trebuie consemnata folosirea cu sens neutru a formelor de feminin: aceasta, asta, aceea. Sensul neutru se refera la faptul exprimat intr-o comunicare:
Aceasta intre noi adesea o vedem
Si numai cu cei mari egalitate vrem.”
(G. Alexandrescu)
Formele populare ale pronumelui demonstrativ sunt: asta, asta, ala, ala, astalalt, astalalta, alalalt, ailalta:
„Stii ca are haz si asta?”
(I. Creanga)
Cand pronumele demonstrativ determina un substantiv (omul acela), el isi schimba valoarea gramaticala devenind adjectiv pronominal demonstrativ si acordandu-se cu substantivul determinat in gen, numar si caz, cu functia sintactica de atribut adjectival.
Topica
Adjectivele demonstrative pot sta inainte sau dupa substantiv, exceptie facand adjectivul demonstrativ de identitate, care sta numai inaintea substantivului (acelasi elev, aceiasi oameni). Adjectivele demonstrative compuse nu-si schimba forma, indiferent de pozitia lor fata de substantiv (omul celalalt, celalalt om), pe cand adjectivele demonstrative simple pierd particula „-a” cand sunt antepuse: acest elev, acel creion, fata de elevul acesta, creionul acela.
Pronumele si adjectivele demonstrative la feminin singular (fata aceea/aceeasi fata) se scriu cu diftongul ea spre deosebire de formele masculin de plural, care se scriu si se pronunta cu diftongul ia: (copiii aceia/aceiasi oameni).

Model de analiza pentru pronumele demonstrativ

Acestia sunt prietenii celorlalti. Ei au ramas aceiasi.
acestia = pronume demonstrativ de apropiere, simplu, forma literara, genul masculin, numarul plural, cazul nominativ, functie sintactica de subiect
celorlalti = pronume demonstrativ de departare, compus, forma literara, genul masculin, numarul plural, cazul genitiv, functie sintactica de atribut pronominal genitival
aceiasi = pronume demonstrativ de identitate, compus, forma literara, genul masculin, numarul plural, cazul nominativ, functie sintactica de nume predicativ
„Pe vremea cand apele acestora netezeau aceleasi campii, scoarta pamantului lucra, incretindu-se treptat…”
(G. Bogza)
acestora = pronume demonstrativ de apropiere, forma literara, genul feminin, numarul plural, cazul genitiv, functie sintactica de atribut pronominal genitival
aceleasi = adjectiv pronominal demonstrativ de identitate, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, functie sintactica de atribut adjectival

6)Pronumele posesiv inlocuieste numele obiectului posedat si indica persoana posesorului.

Din structura sa face parte articolul posesiv (al, a, ai, ale) si are forme diferite dupa persoana, gen, numar si partial, dupa caz.
Articolul posesiv al, ai, a, ale se schimba dupa genul si numarul obiectului posedat inlocuit.
cartea / cartile / pomul / pomii – a mea / ale mele / al meu / ai mei.
Pronumele propriu-zis se modifica in functie de persoana si numarul posesorilor:
Cartea este a mea. (persoana I, numarul singular)
Cartea este a ta. (persoana a II-a, numarul singular)
Cartea este a noastra. (persoana I, numarul plural)
Pronumele posesiv are genul, numarul si cazul substantivului substituit.
Pe banca sunt ale noastre (cartile) – genul feminin, numarul plural, cazul nominativ.
Pe-al meu (caietul) l-a corectat – genul neutru, numarul singular, cazul acuzativ.
Functii sintactice
  • subiect: Ai nostri au plecat.
  • nume predicativ (in nominativ): Cartea este a ta.
  • nume predicativ (in acuzativ): Darurile sunt pentru ai tai.
  • atribut pronominal prepozitional: El nu privea lumea cu ochi ca ai nostri.
  • atribut pronominal genitival: Am ascultat parerea alor sai.
  • complement direct: I-am vazut pe ai vostri.
  • complement indirect (in acuzativ): Discutam despre ai tai.
  • complement indirect (in dativ): Le-am spus alor mei vestea.
  • complement circumstantial de loc: Gigel s-a intors la ai sai plin de trofee.
  • complement de agent: Banca a fost reparata de ai nostri.

Observatii:

Cazurile dativ si genitiv se exprima prin articolul posesiv, care are forma alor, urmat de formele pronumelui care arata mai multe obiecte posedate: alor mei, alor tai, alor sai, alor nostri, alor vostri.
Le-am dat alor tai cartea. (complement indirect)
Sfatul alor mei l-am ascultat. (atribut pronominal genitival)
Ei au navalit asupra alor nostri. (complement indirect)
Cand determina un substantiv care denumeste obiectul posedat, pronumele posesiv isi schimba valoarea gramaticala, se acorda cu substantivul determinat in gen, numar si caz si devine adjectiv pronominal posesiv, cu functie sintactica de atribut adjectival.
Sora mea a plecat cu prietenii sai.

Model de analiza pentru pronumele posesiv

Sinan se mira de indrazneala alor nostri. El gasi de cuviinta sa spuna si alor sai.”
(N. Balcescu)
alor nostri = pronume posesiv (un singur obiect posedat, mai multi posesori), persoana I, numarul plural, genul masculin, cazul genitiv, functie sintactica de atribut pronominal genitival.
alor sai = pronume posesiv (mai multe obiecte posedate, un singur posesor), persoana a III-a, numarul singular, genul masculin, cazul dativ, functie sintactica de complement indirect.
„Acel imparat mare si puternic isi intinsese marginile imparatiei sale si toti imparatii erau indatorati a-i da cate un fiu de-ai sai ca sa-i slujeasca.”
(P. Ispirescu)
sale = adjectiv pronominal posesiv (un singur obiect posedat, un singur posesor), persoana a III-a, numarul singular, genul feminin, cazul genitiv, functie sintactica de atribut adjectival.
de-ai sai = pronume posesiv (mai multe obiecte posedate, un singur posesor), persoana a III-a, numarul singular, genul masculin, cazul acuzativ, precedat de prepozitia „de”, functie sintactica de atribut pronominal prepozitional.;

7)Pronumele interogativ substituie anticipat obiectul, cuvantul sau grupul de cuvinte asteptat ca raspuns la un enunt interogativ. Se caracterizeaza printr-o intonatie specifica.

Pronumele interogative care, cine, ce, cat, cata, cati, cate sunt folosite, de obicei, in propozitii interogative.
Care dintre aceste timbre iti plac ?
Cine te ingrijeste ?
Ce mi-ai adus ?
Cati au sosit ?
Pronumele interogativ care distinge opozitii de gen, numar si caz numai la G. si D.:
N./Ac. - care;
G./D. - caruia (numarul singular, genul masculin);
- careia (numarul singular, genul feminin);
- carora (numorul plural).
Cine ca pronume interogativ distinge opozitia de caz:
N./Ac. - cine?
G./D. - cui?
Ce este un pronume interogativ invariabil si se refera la nume neanimate.
Cat, cata, cati, cate se refera la cantitatea sau numarul obiectelor si distingem opozitii de gen si numar:
N./Ac. - cat, cata, cati, cate;
G./D. - cator (numai de caz).
Functia sintactica a pronumelui interogativ corespunde cu aceea a cuvantului asteptat ca raspuns la intrebare, adica cu a cuvantului caruia ii tine locul.
Functiile sintactice ale pronumelui interogativ cine:
N. Cine a venit? (subiect)
Cine esti tu? (nume predicativ)
Ac. Pe cine ai lasat acolo? (complement direct)
Cu cine discutai? (complement indirect)
D. Cui i-ai comunicat vestea? (complement indirect)
G. Al cui baiat esti tu? (atribut genitival)
Al cui este baiatul acesta? (nume predicativ)
Cand insotesc un substantiv si-l determina, pronumele interogative isi schimba valoarea gramaticala, devin adjective pronominale interogative, se acorda cu substantivul in gen, numar si caz si au functie sintactica de atribut adjectival.
Cine nu poate deveni adjectiv pronominal intergoativ.
Ce rochie este mai frumoasa?
Care floare o oferi colegei?
Cati elevi vor participa la concurs?
Propozitiile construite cu pronume interogativ sau adjective intergogative sunt folosite in fraza ca propozitii subordonate fata de regenta.
Spuneti-mi 1/cine lipseste? 2/
Nu stii 1/care elev a intrat in clasa? 2/
In asemenea constructii,  pronumele sau adjectivul interogativ are rolul de a stabili relatia intre subordonata in care indeplineste functia sintactica si regenta ei.
Pronumele interogativ a devenit pronume interogativ – relativ, iar adjectivul interogativ a devenit adjectiv interogativ – relativ.

Model de analiza

„Dumneavoastra, cinstiti oaspeti, se vede ca pasteti bobocii, de nu va pricepeti al cui fapt este acesta?
- Cine nu stie?”
(I. Creanga)
al cui = pronume interogativ – relativ, numarul singular, cazul genitiv, precedat de articolul posesiv genitival „al”, functia sintactica de atribut pronominal genitival,in fraza, introduce o propozitie secundara (PS);
cine = pronume interogativ – relativ, numarul singular, cazul nominativ, functia sintactica de subiect.
„Auzi tu, mama, cate-mi spune?
Si-alearga-n sat sa mai adune
Si cate porecliri pe-ascuns
Imi pune?”
(G. Cosbuc)
cate = pronume interogativ – relativ, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, functia sintactica de complement direct, in fraza, introduce o P.S.
cate = adjectiv pronominal interogativ – relativ, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, functia sintactica de atribut adjectival, in fraza, introduce o propozitie subordonata (PS).

8)Pronumele relativ stabileste relatia intre o propozitie subordonata si regenta ei. Se foloseste numai in fraza si are acelasi rol ca si conjunctiile subordonatoare sau adverbele relative

Pronumele relativ se deosebeste insa de conjunctii prin faptul ca indeplineste in propozitia pe care o introduce o anumita functie sintactica, in timp ce conjunctia nu este decat un element introductiv al propozitiei subordonate, lipsit de functie sintactica.
Formele pronumelui relativ sunt: care, cine, ce, ceea ce, cat, cata, cati, cate. Pronumele relativ cine se refera la fiinte, care si ce se pot referi atat la fiinte cat si la lucruri, iar cat se refera la cantitatea obiectelor.
Fiecare dintre pronumele relative poate introduce atat propozitii in relatie cu un substantiv (propozitii atributive), cat si propozitii in relatie cu un verb.
Functia sintactica a pronumelui relativ care introduce o propozitie atributiva se poate recunoaste usor inlocuind pronumele cu substantivul din regenta al carui loc il tine, la cazul pronumelui:
– subiect: Am apreciat eleva 1/ care se pregateste temeinic.2/
– nume predicativ: Nu stiam 1/ care este rezultatul concursului.2/
-atribut pronominal genitival:El s-a asezat langa o fantana 1/ a carei apa se scurgea. 2/
– complement direct: Zmeul acesta este mai puternic decat fratii lui 1/ pe care i-a lovit.2/
complement indirect (in acuzativ): Am citit cartea 1/ despre care mi-ai vorbit. 2/
– complement indirect (in dativ): El a chemat elevul 1/ caruia i-a dat caietul. 2/
– complement circumstantial de loc: Admiram muntii 1/ spre care ne indreptam pasii.2/
complement circumstantial de timp: Mi-am amintit ziua1/ in care am primit vestea. 2/
–  complement circumstantial de cauza: Stiam 1/ din cauza caruia m-am suparat.2/
Pronumele relativ care la cazul genitiv asezat la inceputul propozitiei este atribut al substantivului si este precedat de articolul posesiv:
Am curatat pomul 1/ ale carui ramuri s-au uscat.2/

masculin singular feminin plural masculin singular feminin plural
Pronumele relativ se acorda in gen si numar cu substantivul inlocuit in propozitia regenta (pomul), iar articolul posesiv (ale) se acorda in gen si numar cu substantivul determinat din propozitia subordonata aflat la dreapta (ramuri).
Insotind un substantiv, pronumele relative care, ce, cat, cata, cati, cate se acorda cu acesta in gen, numar si caz si au functie sintactica de atribut adjectival:
A cumparat 1/ care carte i-a placut.2/
Am aflat 1/ ce elev intarzie.”2/
Ei au luat 1/ cate flori au dorit.2/

Model de analiza

„Acum Vitoria se abatea iarasi intr-o tara cu totul necunoscuta, cu nume de sate si munti pe care nu le mai auzise. A facut popasul obisnuit intr-un sat caruia ii zice Sabasa…”
(M. Sadoveanu)
pe care = pronume relativ, simplu, genul neutru, numarul plural, cazul acuzativ, precedat de propozitia simpla „pe”, functie sintactica de complement direct,
caruia = pronume relativ, simplu, genul neutru, numarul singular, cazul dativ, functie sintactica de complement indirect.
„In casa bunicilor am simtit nevoia sa notez ceea ce era chiar sub ochii mei.”
(I. Teodoreanu)
ceea ce = pronume relativ compus, forma neutra, numarul singular, cazul nominativ, functie sinatctica de subiect.

Observatie: ''Ceea ce'' este un pronume relativ compus cu sens neutru, cand se refera la un fapt, la o situatie anterioara : Vom discuta 1/ ceea ce ai propus.2/

Vedeam 1/ cat adevar, cata culoare se gasesc aici.2/
cat = adjectiv pronominal relativ, se acorda in gen, nr. si caz cu substantivul ''adevar'': genul neutru, numarul singular, cazul nominativ, functie sintactica de atribut adjectival.
cata = adjectiv pronominal relativ, se acorda in gen , nr. si caz cu subst. ''culoare'': genul feminin, numarul singular, cazul nominativ, functie sintactica de atribut adjectival.

9)Pronumele nehotarat substituie un substantiv fara sa dea indicatii precise cu privire la obiect.

Dupa structura, pronumele nehotarate sunt:
  • simple: unul, altul, tot,, atat, mult, putin, realizand distinctii:
– de gen – unul/una, putin/putina, tot/toata;
– de numar – unul/unii, mult/multi;
– de caz:
N./Ac. Singular: unul / altul Plural: unii / altii
G./D. Singular: unuia / altuia ; la plural : unora, altora;
  •  
  • compuse, din elemente de compunere: ori-, oare-, fie-, alt-, -va, vre-, cu pronumele relative ce, cine, cat, care, rezultand formele: orice, oricine, oricat, oricare, oarece, oarecine, oarecare, fiece, fiecine, fiecare, ceva, cineva, careva, catva, altceva, altcineva, altcineva, altcareva etc.
este pronume nehotarat compus din elementul de compunere vre- si pronumele nehotarat unul.
Pronumele nehotarat compuse flexioneaza dupa modelul pronumelui relativ sau nehotarat component:
N./Ac. oricine;
G./D. oricui;
N./Ac. fiecare;
G./D. fiecaruia / fiecareia
Pronumele nehotarat fiecare are forme pentru numarul singular.
Compusele cu pronumele ce (ceva, altceva etc) sunt invariabile la fel ca si pronumele ce.
Cand pronumele nehotarate determina un substantiv, isi schimba valoarea gramaticala, se acorda cu acesta in gen, numar si in caz si devin adjective pronominale nehotarate.
Sunt numai pronume nehotarate, pronumele compuse de la pronu­mele relativ cine cu elementele de compunere :ori-, (oare-), fie-, alt-, -va, respectiv: oricine, oarecine, fiecine, altcineva, cineva.
Pronumele nehotarate altul (alta), unul (una), vreunul (vreuna), devin adjective pronominale nehotarate sub forma alt (alta), un (o), vreun (vreo).

Observatii:

Pronumele si adjectivele nehotarate orice, oricare, oricat pot fi elemente de relatie intre subordonata si propozitia regenta:
Cheama 1/ pe oricine vei gasi. 2/
Raman acasa 1/  oricate reprosuri as primi. 2/

Model de analiza

“A trecut, ajutat de cativa, toate piedicile neintelegerii si la capatul atator incercari s-a pomenit acolo sus in cer, zburand.”
(N. lorga)
de cativa = pronume nehotarat, compus, genul masculin, numarul plural, cazul acuzativ, precedat de prepozitia simpla „de”, functie sintactica de complement indirect.
toate = adjectiv pronominal nehotarat, simplu, se acorda in gen, nr. si caz cu substantivul 'piedicile'': genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, functie sintactica de atribut adjectival.
atator = adjectiv pronominal nehotarat, simplu, se acorda in gen, nr. si caz cu substantivul ''incercari'':genul feminin, numarul plural, cazul genitiv, functie sintactica de atribut adjectival.

10)Pronumele negativ neaga un substantiv, aparitia lui in context presupunand obligatoriu prezenta unui termen de negatie.

Nimeni nu stie nimic.
Dupa structura, pronumele negative sunt:
  • simple: nimeni, nimic;
  • compuse: niciunul; niciuna;
Pronumele negativ nimeni substituie nume de persoane, distinge opozitii de caz:
N./Ac. - nimeni;
G./D. - nimanui.
Pronumele nimic (nimica) substituie nume neanimate si este invariabil.
Niciunul substituie orice substantiv si cunoaste opozitii de gen, numar si caz, dupa modelul componentului sau unul: nici una, nici unii, nici unele.

Model de analiza

Niciun om n-a observat nimic.
niciun = adjectiv pronominal negativ, compus, se acorda in gen, nr. si caz cu substantivul:''om'': genul masculin, numarul singular, cazul nominativ, functie sintactica de atribut adjectival.
nimic = pronume negativ, simplu, invariabil, cazul acuzativ, functie sintactica de complement direct.

Observatii:

Sa nu se confunde adjectivul pronominal negativ niciun, nicio sau pronumele negativ niciunul, niciuna cu substantivele articulate nehotarat precedate de conjunctia nici.
Nici un lucru nu ramane nerasplatit. (adjectiv pronominal negativ)
Nici unul n-a venit. (pronume negativ)
El nu este nici un maestru, nici un incepator, ci un profesionist tenace. (conjunctie)
Nu stie nici unul, nici altul. (pronume nehotarate, precedate de conjunctia “nici”)
 
Trimiteți un comentariu